UNGUR LIVIU ALIN

"NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE"

joi, 29 noiembrie 2007

SI BAISOARA CU DRUM REPARAT...PD-ul...


Desi in urma cu aproximativ 3 saptamani primarita PD-ista de Baisoara spunea ca actuala Guvernare nu a ajutat-o cu nimic....se pare ca nu prea stie(oricum ea pleaca acolo unde este bine....la ciolan).DJ 107R (Baisoara – Muntele Baisorii – Muntele Mare), pe o lungime de 70 de km, si DJ 764B (Valea Draganului – Lunca Visagului – Baraj Visag), pe o lungime de 25 de km.ACESTEA VOR FI MODERNIZATE ANUL VIITOR.

SI BAISOARA CU DRUM REPARAT...PD-ul...


Desi in urma cu aproximativ 3 saptamani primarita PD-ista de Baisoara spunea ca actuala Guvernare nu a ajutat-o cu nimic....se pare ca se insala(oricum ea pleaca acolo unde este bine....la ciolan).

O FAMILIE MODEL


Modesta. Sotia premierului se deosebeste destul de mult de predecesoarea sa, Dana Nastase, cea plina de fite si care obisnuia sa isi faca shoppingul inclusiv prin atasatii diplomatici ai Romaniei
Ioana Tariceanu a fost surprinsa recent de paparazii revistei Ciao! in timp ce se afla singura la cumparaturi sau, mai corect spus, insotita doar de baietelul ei, Mihaita, care avea nevoie de hainute noi. Ioana Tariceanu e cunoscuta, de altfel, pentru faptul ca nu abuzeaza niciodata de protectia SPP, ca nu isi trimite soferul la piata ori pentru faptul ca isi ia singura copilul de la scoala, in asteptarea momentului cand acesta va creste si va putea sa conduca, eventual, propriul jeep Range Rover de 72.000 de euro, precum o alta odrasla de demnitar (sa nu dezvaluim ca e vorba de Elena Basescu).

Drumuri turistice in reparatii



Guvernul a inclus pe lista drumurilor nationale, judetene si comunale de interes turistic care vor fi reabilitate patru sosele din judetul Cluj. Lucrarile la o parte dintre acestea vor incepe in acest an.
Patru drumuri judetene care fac legatura cu tot atitea zone de interes turistic din Cluj vor fi renovate pina la sfirsitul anului viitor.
Lucrarile vor fi demarate pe baza unui program guvernamental destinat reabilitarii drumurilor frecventate de turisti. Doua dintre acestea, respectiv 44 de kilometri din DJ 107P Gilau – Somesu Cald – Marisel – Fintinele si 79 de kilometri din DJ 108 Albac – Poiana Horea – Belis/Fintinele – Huedin, sint programate pentru proiectare si executie pina la sfirsitul acestui an. Celorlalte doua le va veni rindul abia anul viitor. Acestea sint DJ 107R (Baisoara – Muntele Baisorii – Muntele Mare), pe o lungime de 70 de km, si DJ 764B (Valea Draganului – Lunca Visagului – Baraj Visag), pe o lungime de 25 de km.
Drumurile vor fi realizate pentru a se conforma standardelor europene si vor avea o latime de 7 metri. Modernizarea acestor trasee se inscrie in programul fixat de Consiliul Judetean si presedintele acestuia, Marius Nicoara, care a considerat prioritare lucrarile la drumurile din zonele cu potential turistic, cu precadere in zona de munte a judetului. OARE DE CE NU VEDE LUMEA SI ACESTE REALIZARI A GUVERNARI LIBERALE? SI MATOT INTREB...DE CE OARE?

Rezultate finale europarlamentare

Rezultate finale europarlamentare: PD - 13 mandate, PSD - 10, PNL - 6, PLD - 3, UDMR - 2
BUCUREŞTI / 16:22, 28.11.2007

PD va avea 13 europarlamentari, PSD - 10, PNL - 6, PLD - 3, UDMR - 2, la care se va adăuga eurodeputatul independent Laszlo Tokes, conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru Parlamentul European, anunţate miercuri de BEC.
Astfel, cei 35 de europarlamentari ai României sunt: democraţii Sorin Frunzăverde,Roberta Alma Anastase, Petru Filip, Monica Iacob-Ridzi, Marian Jean Marinescu, Maria Petre, Rareş Lucian Niculescu, Marian Zlotea, Dragoş Florin David, MihaelaPopa,Constantin Dumitriu, Nicodim Bulzesc, Sebastian Bodu, social-democraţii Titus Corlăţean, Adrian Severin, Rovana Plumb, Daciana Sârbu, Cătălin Nechifor, Adriana Ţicău, Ioan Mircea Paşcu, Gabriela Creţu, Corina Creţu, Victor Boştinaru, liberalii Renate Weber, Daniel Dăianu, Adina Ioana Vălean, Cristian Buşoi, Ramona Nicole Mănescu, Magor Imre Csibi, liberal-democraţii Theodor Stolojan, Dumitru Oprea, Nicolae Vlad Popa, din partea UDMR György Frunda şi Csaba Sógor şi candidatul independent Laszlo Tokes.
Mandatele au fost atribuite în acest fel, potrivit rezultatelor finale ale euroalegerilor validate de BEC, conform cărora PD a obţinut 28,81% (1.476.105 voturi), PSD - 23,11 % (1.184.018 voturi), PNL - 13,44% (688.859 voturi), PLD - 7,78 % (398.901 voturi), UDMR - 5,52% (282.929 voturi), iar candidatul independent Laszlo Tokes a întrunit coeficientul electoral, cumulând 176.533 voturi, respectiv 3,44%.
Celelalte formaţiuni au obţinut următoarele rezultate: PNG-CD – 4,85% (248.863 voturi), PRM – 4,15% (212.596 voturi), PC - 2,93% (150.385 voturi), PIN - 2,43% (124.829 voturi), PNŢCD - 1,38% (71.001 voturi), Partida Romilor "Pro Europa" - 1,14% (58.903 voturi), Partidul Alianţa Socialistă - 0,55% (28.484 voturi), Partidul Verde - 0,38% (19.820 voturi).
BEC a precizat că din totalul celor 18.254.597 de alegători s-au prezentat la urne 5.370.171 , adică 29,46 %.
Din voturile exprimate, 5.122.226 (95,38%) au fost valabile, înregistrându-se 246.555 (4,59%) voturi nule.
Pragul electoral, respectiv partea întreagă corespunzătoare procentului de 5% din totalul voturilor valabil exprimate, a fost de 256.111 voturi. Coeficientul electoral necesar accederii candidaţilor independenţi a fost de 146.349 voturi.
Membrii BEC au respins ca neîntemeiate constestraţiile privind anularea alegerilor pe motiv de fraudă. Singurul membru BEC care nu a semnat procesul-verbal de constatare a rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European este reprezentantul PRM, senatorul Gheorghe Funar.
Purtătorul de cuvânt al BEC pentru euroalegeri, Marian Muhuleţ, a precizat că Funar a prezentat un material cu motivele pentru care nu a semnat procesul-verbal. Conform lui Muhuleţ, gestul reprezentantului PRM nu are niciun efect asupra procesului verbal.
Următoarea etapă este publicarea rezultatelor finale în Monitorul Oficial, joi sau vineri.
Vineri, la ora 12.00, va avea loc la sediul BEC pentru euroalegeri o festivitate formală de înmânare a certificatelor de europarlamentar.
Pe data de 10 decembrie, la Parlamentul European se va desfăşura festivitatea de validare şi primire a celor 35 de europarlamentari români.

Preşedintele PNL Cluj-Napoca, Adrian Popa, a declarat ieri

Preşedintele PNL Cluj-Napoca, Adrian Popa, a declarat ieri că regretă decizia de autosuspendare din funcţia de lider al PNL Cluj a lui Marius Nicoară şi consideră că restructurarea conducerii filialei clujene cu şase luni înainte de alegerile locale s-ar putea dovedi dezastruoasă pentru organizaţie.
Popa a spus că o decizie în ceea ce priveşte demiterea liberalilor clujeni responsabili pentru scorul obţinut la europarlamentare ar trebui luată numai după analizarea activităţii fiecăruia. Popa, care a luat legătura cu Marius Nicoară şi l-a sfătuit să renunţe la decizia “pripită” de a demisiona, consideră că situaţia ar trebui analizată calculând şi problemele de imagine ale partidului.
“Trebuie să se ţină cont de cât anume ne-au afectat scandalurile şi trebuie analizat sondajul din octombrie şi văzut de ce am scăzut”, a sugerat Popa, conform căruia sancţionarea şefului de campanie al PNL Cluj, Ciprian Păun, ar fi o greşeală majoră, întrucât s-a dovedit că tineretul (pe care Păun şi-a axat strategia – n. red.) este o bază unde PNL-ul a stat bine.
“Aşa, plecăm toţi, dar ce facem cu partidul? Vin necunoscuţi în funcţii? Nu văd alţi oameni care să înlocuiască toată echipa de conducere a PNL Cluj”, crede Popa, pentru care Nicoară este în continuare cel mai potrivit pentru funcţia de preşedinte al PNL Cluj. “Fiind şi preşedintele Consiliului Judeţean, nu are nimeni o notorietate mai mare decât a sa. Nicoară e şi un vector de imagine, iar faptul că partidul nu a venit după el este un subiect de analiză, trebuie văzut de ce anume nu se identifică cu partidul”, a avertizat liberalul.
Ca să-şi ilustreze şi mai bine punctul de vedere, Adrian Popa a comparat partidul cu o firmă privată. “Managementul unui partid este ca la un SRL. La o greşeală ce faci, închizi firma?”, se întreba el retoric. Popa a mai anunţat că astăzi va avea loc şedinţa Biroului Municipal, iar mâine, cea a Biroului Permanent Judeţean, unde propune să se discute deschis, “cu cărţile pe faţă.”

ALEGERILE IN JUDET....BOC&RUS


Cu o prezenţă la vot de 25,9% şi 82,2% răspunsuri DA şi doar 15,9% răspunsuri NU la referendumul pentru introducerea votului uninominal, judeţul Cluj se încadrează în media rezultatelor naţionale – 81,4%-DA, 16,2%-NU şi o prezenţă la vot de 26,5%. Totuşi, au existat secţii cu prezenţă chiar peste 100%, sau secţii care au votat, majoritar, împotriva sistemului de vot propus de preşedinte.Pe ansamblul judeţului, prezenţa la vot a fost mai bună în mediul rural (29,1%) decât în mediul urban (24,4%). În schimb, uninominalul a avut mai puţin succes la ţară decât la oraş: 79,1%răspunsuri DA în mediul rural, faţă de 83,8% răspunsuri DA în mediul urban.
Intre localităţile urbane, muncipiul condus de liderul PD, Emil Boc, se află pe al doilea loc în privinţa prezenţei la vot, dar pe penultimul în privinţa susţinerii uninominalului.
25,9% dintre concetăţenii lui Boc au votat la referendum, maximul fiind atins în Huedin – 26,5%, iar minimul în Câmpia Turzii – 18,5%. 83,4% dintre clujeni au susţinut uninominalul lui Băsescu, doar cei din Huedin situându-se mai jos, cu 77,7% voturi DA. Susţinerea maximă pentru uninominal a venit dinspre Câmpia Turzii – 86,4%.
Depăşiri de plan la numărul de voturi în judeţ doar patru localităţi au “validat” referendumul, înregistrând prezenţe la vot peste 50%: Sânmartin – 74,5%, Recea-Cristur – 57,8%, Beliş – 53,8% şi Bobâlna – 51%. Locuitorii comunei Sic, majoritar de etnie maghiară, au fost cei mai neinteresaţi de referendum, participând la vot în proporţie de doar 9,9%.
La nivel de secţii de vot, recordul negativ a fost atins la o secţie din comuna Baciu, unde au venit să voteze doar 6,43% dintre alegătorii arondaţi. în schimb, au existat trei secţii de vot unde numărul celor din alte localităţi aflaţi în zonă, care au votat pe liste suplimentare, a fost atât de mare încât s-au înregistrat prezenţe la vot peste 100%.
La secţia 436 din Măgura Ierii a fost o prezenţă la vot de 116,7%, la secţia 542 din Săvădisla au votat 110,3%, iar la secţia 451 din Jichişu de Jos, 102,8%.
Ai lui Boc mai harnici, dar mai “indisciplinaţi” decât ai lui Rus
Cu 43,2% răspunsuri NU, comuna Sic s-a dovedit şi cea mai mare adversară a votului uninominal, în vreme ce susţinerea maximă a proiectului lui Băsescu a venit din comuna Râşca, unde 90,2% dintre alegători au votat DA.
In schimb, au existat trei secţii de vot care au respins votul uninominal: secţia 543 din Vlaha – 64,7% răspunsuri NU, secţia 449 din Jichişu de Jos – 54% NU şi secţia 268 din Aghireşu – 51,4 voturi împotriva uninominalului. La polul opus se află secţia 332 din Călăţele, cu populaţie aparţinând preponderent etniei rome, unde un singur vot, reprezentând 1,1%, s-a opus uninominalului lui Băsescu.

O comparaţie între locurile de obârşie ale liderului PD Emil Boc – comuna Mărgău, şi preşedintelui PSD Cluj, Ioan Rus – comuna Căşeiu, arată că foştii consăteni ai lui Boc au fost mai harnici, prezentându-se în proporţie de 35,4% la vot, spre deosebire de doar 24,1% în Căşeiu.
In schimb, consătenii lui Rus s-au dovedit susţinători mai fideli ai uninominalului lui Băsescu decât consătenii lui Boc: 85% DA şi 13,3% NU, în Căşeiu, faţă de 84,1% DA şi 14,3% NU, în Mărgău.

miercuri, 28 noiembrie 2007

Consultari la Cotroceni in format restråns



29.11.2007
Doar trei partide si reprezentantii minoritatilor nationale din Parlament participa astazi la sesiunea de consultari convocata de presedintele Traian Basescu. PSD, PNL, PC si PRM au decis sa ignore invitatia de la Palatul Cotroceni, insistand in principal pe inutilitatea unor consultari pe marginea votului uninominal. In invitatia adresata partidelor, presedintele afirma ca scopul consultarilor este de a gasi „modalitatea optima de institutionalizare a unui nou mod de scrutin pentru alegerea Parlamentului României“. In plus, Basescu spune ca vrea sa discute despre încheierea unui Pact pentru Educatie. Partidul Liberal Democrat a fost invitat pentru prima data la consultari de Basescu si a anuntat ca va participa cu o delegatie formata din opt lideri. Alaturi de acestia, vor mai veni la Cotroceni liderii PD, UDMR si ai grupului minoritatilor nationale din Parlament. Reprezentantii PLD se declara dispusi sa sustina în Parlament orice initiativa legislativa de introducere a votului uninominal, majoritar, în doua tururi de scrutin – adica varianta propusa de Traian Basescu la referendumul invalidat de duminica.
Liderul UDMR Marko Bela a declarat ca va participa la consultari din politete. „Eu vad ca domnul presedinte forteaza acest sistem de vot. În politica nu poti reactiona astfel. În politica trebuie sa accepti ca nu esti singur si ca au si altii o anumita opinie“, a spus Marko Bela marti. Acesta l-a criticat pe Basescu pentru ca nu a înteles rezultatul acestui referendum si faptul ca populatia are alte prioritati. Presedintele PSD, Mircea Geoana, si-a motivat refuzul prin faptul ca Basescu a transformat referendumul „într-o platforma de campanie electorala pentru PD si PLD“. Presedintele PC, Dan Voiculescu, a spus ca orice consultare este inutila pana la formularea unui punct de vedere de catre Curtea Constitutionala asupra legii Guvernului, iar Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, a spus ca nu discuta cu un „presedinte ilegitim, impostor si mafiot“.

Lideri PSD i-au contactat pe liberali pe tema intrării la guvernare - surse

BUCUREŞTI 21:15,28.11.2007

Mai mulţi lideri PSD i-au contactat, în cursul acestei săptămâni, pe membrii conducerii PNL, pentru a le propune un Guvern PNL-PSD, ca efect al rezultatelor alegerilor europarlamentare, au declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, surse parlamentare.

Potrivit surselor citate, liderii social-democraţi au propus cooptarea PSD la guvernare, prin acordarea mai multor portofolii de ministru acestui partid.

De asemenea, liderii PSD ar mai fi pus şi alte condiţii, una dintre ele fiind organizarea alegerilor parlamentare din 2008, odată cu cele locale, la finele lunii mai sau în luna iunie.

Aceleaşi surse au mai spus că discuţiile dintre liberali şi social-democraţi sunt exploratorii, o decizie urmând să fie luată după o întâlnirea a liderilor celor două partide, Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană. În cazul în care aceştia ajung la un acord, subiectul guvernării PNL-PSD va fi abordat în Comitetul Executiv al PSD de luni, dar şi la nivelul conducerii PNL.

Liderii PSD s-au întâlnit, luni seara, la un restaurant din Bucureşti, discutând, printre altele, şi despre oportunitatea intrării la guvernare alături de PNL, au declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, surse din partid.

Rezultatele finale la euroalegeri: Clasamentul ramane neschimbat

Biroul Electoral Central pentru euroalegeri a anuntat, marti la ora 13:00, rezultatele finale provizorii la scrutinul desfasurat duminica. Potrivit datelor BEC, prezenta la vot a fost de 29,46%.

PD a obtinut cele mai multe voturi (28,81%), fiind urmat de PSD (23,11%), PNL (13,44%), PLD (7,78%) si UDMR (5,52%). Si candidatul independent Laszlo Tokes, cu 3,44%, va obtine un mandat de europarlamentar.

Sub pragul electoral s-au situat PNG - 4,85, PRM -4,15, PC -2,93, PIN -2,43.

PD ar urma sa aiba 11 parlamentari la Strasbourg, PSD ar urma sa obtina 8 mandate, PNL – 6, PLD – 2 si UDMR -2 mandate. Rezultatul partidelor se va modifica insa dupa redistribuirea voturilor. Astfel, prin redistribuire, PD ar putea sa mai obtina 3 mandate iar PSD si PNL cate unul. Toti vor deveni europarlamentari numai dupa validarea rezultatelor de Curtea Constitutionala.
LISTA EUROPARLAMENTARILOR
Europarlamentari
PD
1. Frunzăverde Sorin
2. Anastase Roberta Alma
3. Filip Petru
4. Iacob-Ridzi Monica
5. Marinescu Marian Jean
6. Petre Maria
7. Niculescu Rareş Lucian
8. Zlotea Marian
9. David Dragoş Florin
10. Popa Mihaela
11. Dumitriu Constantin

Dupa redistribuire ar mai putea deveni europarlamentari si:

12. Bulzesc Nicodim
13. Bodu Sebastian Valentin
14. Rus Flaviu Călin

PSD
1. Titus Corlăţean
2. Adrian Severin
3. Rovana Plumb
4. Daciana Sârbu
5. Cătălin Nechifor
6. Adriana Ţicău
7. Ioan Mircea Pascu
8. Gabriela Creţu
Dupa redistribuire:
9. Corina Creţu

PNL
1. Weber Renate
2. Dăianu Daniel
3. Vălean Adina Ioana
4. Buşoi Cristian
5. Mănescu Ramona Nicole
6. Csibi Magor Imre
Dupa redistribuire:
7. Olaru Stejărel Nicolae

PLD
1. Theodor Dumitru Stolojan
2. Oprea Dumitru Măneşti

UDMR
1. Frunda György
2. Sógor Csaba

INDEPENDENT
Laszlo Tokes

Ambasada şi consulatele din Italia oferă asistenţă juridică românilor cu decizii de expulzare

Ambasada şi consulatele din Italia oferă asistenţă juridică românilor cu decizii de expulzare

BUCUREŞTI / 11:37, 28.11.2007

Ambasada României la Roma, precum şi consulatele de la Milano şi Torino, oferă, începând de marţi, asistenţă juridică cetăţenilor români care fac obiectul unei "decizii de îndepărtare" emise de autorităţile italiene în baza Decretului privind expulzările.

"Ministerul Afacerilor Externe precizează că, începând cu 27 noiembrie 2007, cetăţenii români care fac obiectul unei decizii de îndepărtare emise de autorităţile italiene în baza Decretului lege nr. 181/2007 pot să depună la sediul Ambasadei României la Roma sau la Consulatele Generale ale României de la Milano şi Torino, în termenul legal de 20 de zile, documentele aferente îndepărtării de pe teritoriul italian", precizează MAE într-un comunicat.

Asistenţa juridică va fi asigurată gratuit de o firmă de avocatură italiană, selectată de Ministerul român al Justiţiei.

"Asistenţa vizează numai contestaţiile la adresa deciziilor de îndepărtare emise în baza actului normativ italian menţionat şi nu alte litigii pe care cetăţenii români le au cu entităţi publice sau private de pe teritoriul italian", precizează MAE, adăugând că derularea acestui proiect face parte din ansamblul de măsuri pe care Guvernul de la Bucureşti le are în vedere în sprijinul cetăţenilor români aflaţi în dificultate în Italia.

Ungureanu i-a contactat pe majoritatea membrilor conducerii liberale pentru a le obţine sprijinul


Ungureanu i-a contactat pe majoritatea membrilor conducerii liberale pentru a le obţine sprijinul



Mihai Răzvan Ungureanu, propus de Traian Băsescu pentru postul de director SIE, a contactat, în ultimele două zile, majoritatea membrilor Biroului Politic Central al PNL, pentru a vedea dacă se poate baza pe sprijinul foştilor săi colegi, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse parlamentare.

Aflat încă în străinătate, Mihai Răzvan Ungureanu a început, imediat după anunţul cu privire la nominalizarea sa pentru şefia SIE, să-şi sune foştii colegi din PNL pentru a vedea dacă se poate baza pe votul lor în Parlament.

Potrivit surselor citate, Ungureanu i-a sunat pe Puiu Haşotti, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Norica Nicolai, Cristian David, Bogdan Olteanu, Teodor Meleşcanu, Relu Fenechiu şi alţi membri ai conducerii PNL, pentru „a testa terenul” şi pentru a le cere, eventual, votul în Parlament.

De asemenea, aceleaşi surse au precizat că Ungureanu intenţiona, în cursul zilei de luni, să-l sune şi pe liderul liberal, premierul Călin Popescu Tăriceanu.

Pe lângă asigurările de susţinere venite din partea unor lideri PNL, Ungureanu a primit şi critici din partea foştilor colegi de partid. Mai mult, unii l-au sfătuit, fără succes însă, să renunţe la acest post, pentru că i-ar putea „dăuna” carierei politice.

Conform surselor citate, fostul ministru de Externe se va întoarce, miercuri, în ţară, fiind de aşteptat să facă unele declaraţii cu privire la nominalizarea sa pentru şefia SIE.

Conducerea PNL a amânat, luni seară, luarea unei decizii în privinţa susţinerii lui Mihai Răzvan Ungureanu la conducerea SIE, majoritatea membrilor BPC al partidului având o atitudine rezervată faţă de nominalizarea acestuia, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse liberale.

Conform surselor citate, în şedinţa BPC, vicepreşedinţii Puiu Haşotti şi Norica Nicolai şi deputatul Relu Fenechiu au apreciat că Ungureanu trebuie susţinut de PNL la validarea în Parlament în funcţia de director al SIE.

La propunerea liderului Călin Popescu Tăriceanu, decizia a fost amânată pentru o altă şedinţă, argumentul fiind că liberalii ar trebui mai întâi să vadă prestaţia lui Ungureanu la audierea în comisiile de specialitate ale Parlamentului, au precizat aceleaşi surse.

Ungureanu ar urma să fie audiat de Comisia SIE în 4 decembrie.

marți, 27 noiembrie 2007

Nicoara a cerut dizolvarea Biroului Permanent al filialei PNL

DECIZIE

Marius Nicoara renunta la conducerea PNL Cluj


Conducerea filialei judetene a PNL Cluj si-a anuntat ieri autosuspendarea. Gestul este o consecinta a rezultatelor slabe obtinute la alegerile pentru Parlamentul European de duminica, unde liberalii au fost alesi de catre clujeni intr-o proportie mai mica decit media pe tara.
Presedintele PNL Cluj, Marius Nicoara, spera la un scor mai bun pentru partid la europarlamentare

„Este un gest de onoare“, a declarat presedintele filialei judetene a PNL si al Consiliului Judetean Cluj, Marius Nicoara, referitor la decizia de autosuspendare. El a explicat ca a hotarit sa renunte la functia de presedinte al PNL Cluj in urma rezultatelor slabe pe care partidul le-a inregistrat la scrutinul pentru alegerea europarlamentarilor. PNL a obtinut din partea alegatorilor in judetul Cluj doar 10%, in contextul in care media pe tara a fost de 13%.
Vicepresedintele PNL Cluj, deputatul Horea Uioreanu, a afirmat, la rindul sau, ca va fi alaturi de Nicoara in decizia pe care acesta a luat-o, la fel cum va fi intreaga conducere a filialei judetene. „E un lucru normal. Rezultatele obtinute la alegeri nu sint deloc multumitoare“, a spus ieri Uioreanu, explicind faptul ca tinta impusa de la Bucuresti a fost de 15%. Uioreanu a amintit ca, sub egida liberala, in Cluj au fost atrase investitii de anvergura. Mai mult, in judet, numarul penelistilor care ocupa functii de conducere in administratiile locale sau judetene nu este deloc de neglijat. Cei doi au solicitat conducerii centrale a partidului dizolvarea BPJ, dar au declarat ca urmatoarele actiuni vor fi luate in urma deciziei care urmeaza sa fie luata la Bucuresti.

PREZENTA LA VOT ORA CENTRALIZATA LUNI 20:00

Prezenţa la urne potrivit rezultatelor parţiale, centralizate până luni la ora 20.00, a fost la referendum de 26,46%, din care 81,34% au votat "DA", 16,18% au votat "NU", iar 2,46% din voturi au fost nule, conform anuţului făcut de BEC.

Aceste rezultate au fost prezentate de BEC după centralizarea datelor din 17.443 de secţii de votare din totalul de 17.529.

Până luni la ora 20.00, Biroul Electoral Central pentru referendum a centralizat 99,5% din totalul secţiilor de votare

În municipiul Bucureşti au fost centralizate 94,1% din procesele-verbale privind rezultatele referendumului.

Din datele centralizate până la ora 20.00, reiese că la referendum au participat 4.841.561 de persoane, din care 3.938.347 au votat pentru, iar 783.678 au votat împotrivă şi s-au înregistrat 119.536 de voturi nule.

Au fost centralizate procesele-verbale de la secţiile de votare din toate judeţele, cu excepţia municipiului Bucureşti, unde s-au centralizat datele din 94,1% dintre secţii.

BEC pentru referendum mai are de centralizat datele din 85 de secţii de votare din totalul de 17.529 secţii existente la nivel naţional.

Următoarele rezultate vor fi anunţate de BEC pentru referendum în cursul zilei de marţi, după ora 15.00.

miercuri, 21 noiembrie 2007

ORBAN, IN VIZITA LA CLUJ


Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a vizitat, sambata, 17 noiembrie, alaturi de liberalii clujeni, cele mai importante obiective de infrastructura din judetul Cluj.

Astfel, aflat la Dej, ministrul Ludovic Orban a anuntat ca s-a reluat licitatia pentru realizarea tronsonului Livada-Dej si ca firma castigatoare, FCC, va incepe lucrarile in saptamana ce urmeaza, avand mai apoi un an la dispozitie pentru finalizarea lucrarilor. In ceea ce priveste centura de ocolire a municipiului Gherla, traseul acesteia va reconstitui vechiul drum roman al localitatii.

Ministrul Ludovic Orban s-a deplasat si la santierul Nokia din localitatea Jucu, unde oficialii parcului industrial Tetarom III au cerut sprijin pentru eficientizarea cailor de acces catre parcul industrial. In acest context, ministrul Transporturilor a promis ca va sprijini facilitarea cailor de transport catre santierul Nokia, prin acordarea de fonduri necesare pentru realizarea unei noi statii CFR si prin amplasarea a doua treceri peste calea ferata, la Rascruci si la Jucu.

Pe agenda ministrului s-a regasit si o scurta vizita pe santierul din Apahida al centurii de ocolire a municipiului Cluj-Napoca, unde Orban a declarat ca 'asteapta o mobilizare din partea constructorului, pentru ca stadiile de executie sunt undeva pe la 25-30%.
'Daca se rezolva problema exproprierilor, constructorii vor avansa mai repede', a mai precizat ministrul Transporturilor.

luni, 19 noiembrie 2007

ECHIPA PNL


SA NU UITAM........pe 25 noiembrie votam liber,votam PNL!

sâmbătă, 17 noiembrie 2007

Daniel Daianu va sustine interesele Romaniei in UE

Daniel Daianu va sustine interesele Romaniei in UE

Daniel Daianu va sustine interesele Romaniei in UE
Galerie Foto

Cluj: Daniel Daianu pledeaza pentru increderea in moneda nationala si pentru sustinerea intereselor Romaniei in UE

Daniel Daianu candidatul PNL la alegerile pentru Parlamentul European, fost ministru al Finantelor, s-a aflat, joi, 15 noiembrie, la Cluj-Napoca, unde s-a intalnit cu presa, cu studentii clujeni si cu o serie de oameni de afaceri clujeni.

Daniel Daianu a declarat faptul ca mai rau decat o eventuala inflatie marita, in anul 2008, si decat faptul ca ne aflam in al doilea an de derapaj inflationist, ar fi ca romanii sa-si piarda increderea in moneda nationala. Candidatul liberal a aratat ca si deprecierea vizibila a leului face parte din tolba de instrumente de ajustare a economiei si a amintit ca el, personal, nu a salutat, la momentul respectiv, aprecierea monedei nationale. 'Noi am deplans si o apreciere puternica a leului. Eu nu am salutat-o, pentru ca este ca un drog pe care unii il iau. Importam aparent ieftin, consumam mai mult decat ne permite plapuma. Deprecierea este reversul medaliei si face parte din instrumentele de ajustare a economiei. Mai dai un balon de oxigen producatorilor, mai descurajezi importul', a spus Daianu. El a mai explicat ca asa cum BNR a intervenit la un moment dat pentru a influenta mersul ascendent al monedei, poate sa intervina la un moment dat si in cazul deprecierii.

Daniel Daianu a avertizat si asupra curentelor din cadrul Uniunii Europene care ar putea conduce la restructurarea bugetului comunitar si ar putea afecta proiectele de dezvoltare ale Romaniei. 'Exista curenti de presiune, exista demersuri la nivel inalt in tari puternice din Uinune, care nu numai ca imping catre o restructurare a bugetului comunitar, dar ceea ce conteaza mai mult pentru Romania, pot modifica bugetul Uniunii prin diminuarea fondurilor structurale, de coeziune si ajutorul regional', a mai spus Daniel Daianu. El a recomandat celor care sustin interesele Romaniei sa aiba o pledoarie facuta in asa fel incat sa fie nu numai convingatoare, ci sa si intuiasca aceste tendinte si actiunile partenerilor din UE.


vineri, 16 noiembrie 2007

Pe cine trimitem in Parlamentul European?

Pe cine trimitem in Parlamentul European?

November 15, 2007

Astazi in Parlamentul European s-a votat o rezolutie care se refera nu doar la libertatea de miscare in spatiul uniunii ci destul de direct la securitatea cetatenilor romani si ceea ce romanilor li s-a intamplat in Italia printr-o legislatie abuziva si o punere a ei in practica si mai abuziva. Rezolutia a fost votata cu o larga majoritate. Dar grupul PPE (al popularilor europeni, din care fac parte europarlamenarii Partidului Democrat) a fost impotriva si a votat impotriva. Printre altele, prin aceeasi rezolutie comisarul Franco Frattini, vice presedinte al Comisiei Europene tocmai pe libertati fundamentale, este sever criticat pentru pozitiile publice exprimate in legatura cu decretul adoptat de guvernul italian, care i s-a parut in ordine. si cu felul in care si-a incalcat neutralitatea (obligatorie in pozitia sa), afirmand ca italienii nu ar fi trebuit sa admita accesul nerestrictionat al romanilor pe piata muncii din Italia. Pana aici, totul e in ordine, Parlamentul European demonstrand ca tine la ideea europeana, la constructia europeana si la valoarea ei fundamentala libertatea de miscare in Uniune. Cel putin, Parlamentul European in marea sa majoritate.

Ce-au facut reprezentantii Partidului Democrat cu aceasta ocazie, cand era vorba de interesul evident al cetatenilor romani si din tara si din strainatate? Simplu: au absentat. Cu exceptia sefului delegatiei, ceilalti erau nu se stie unde, probabil prin tara la convins alegatorii sa-i voteze, desi chiar in acel moment lipseau de la cel mai important vot pentru romani. Dincolo de faptul ca nu au fost in stare sa-si convinga colegii din PPE sa fie de acord cu apararea intereselor cetatenilor romani (cata trecere are PD in cadrul Partidului Popular European?), nici macar nu au avut curajul sa fie in Parlamentul European azi si sa voteze chiar impotriva indicatiilor PPE, dar pentru interesele noastre si ale conationalilor nostri. Asta in conditiile in care ceilalti europarlamnetari de la liberali, de la socialisti etc au fost acolo si au aparat drepturile si interesele cetatenilor romani - cetateni europeni in acelasi timp. Nu simt nevoia sa calific acest gest al europarlamentarilor PD - dar mi se pare important ca lumea sa-l cunoasca pentru ca realizarea promisiunilor presupune de multe ori curaj si demnitate, dar tot de atatea ori, intre promisiuni si realitate intervine fie dispretul fata de ei care te-au trimis sa faci ceva pentru ei, fie lasitatea.


Violatorii cuvintelor

November 13, 2007

Cand am decis sa nu moderez blog-ul mi-am asumat riscul aparitiei unor comentarii intr-un limbaj care nu are ce cauta intre oameni civilizati. Cred ca am facut bine. Pentru ca a cenzura exprimarea nu inseamna disparitia celor care, in lipsa argumentelor, recurg la insulte, injuraturi si vulgaritati. Cred mai degraba ca astfel de comentarii vor disparea cand vor fi ignorate. Asa ca o sa va rog pe cei care le cititi sa le ignorati, sa nu le raspundeti. In aceasta campanie, in ciuda numeroaselor provocari am reusit sa ma tin departe de stilul de a face politica in Romania: nu mi-am atacat contracandidatii cu atacuri la persoana, m-au interesat luarile de pozitie publice si am preferat sa ma concentrez pe ceea ce vreau sa fac. Doresc sa continui in stilul acesta si pe blog. Probabil ca vor mai aparea comentarii suburbane dar daca nu le vom raspunde vor termina prin a disparea, de ciuda. In fond, cei care injura pe bloguri si forumuri la adapostul anonimatului nu sunt decat niste lasi, niste violatori ai cuvintelor, la fel de lasi ca si semenii lor care la adapostul anonimatului comit violuri fizice. Pe cei din urma trebuie sa-i prindem si sa-i pedepsim trimitandu-i in puscarie. Pe cei pentru care curajul e sinonim cu a injura anonim va propun sa-i pedepsim ignorandu-i. Am vrut sa trimit acest mesaj de cand mi-am constituit blog-ul dar am asteptat sa vad cum evolueaza lucrurile. Jenant de previzibil, astfel de comentarii au aparut la jumatatea campaniei. Noi ne vedem de treaba - sunt multe de facut.


Intalniri de campanie

November 12, 2007

Am avut (si inca mai am) emotii la fiecare intalnire cu “publicul”, fie ca in sala sunt preponderent membri PNL sau simpatizanti PNL, fie ca majoritar sunt persoane fara apartenenta si simpatii politice. Emotii, pentru ca intotdeauna vreau sa fiu deschisa la discutiile care au loc - pe care, de multe ori, eu le provoc. Si de cele mai multe ori incerc sa le fac asa cum eram obisnuita atunci cand predam la facultate, adica atragand lumea intr-o dezbatere. Imi e imposibil sa am un discurs “de campanie”, “politic” nu stiu de fapt ce e acela, nu suport sa stau “la prezidiu”. Eu simt nevoia sa fiu eu insami. Doua exemple - interesante pentru ca au fost experiente diferite. La Sibiu am avut o intalnire cu vreo suta de persoane din care cam 70-80 erau studenti, multi la stiinte sociale si drept. Restul erau membri PNL. M-am asteptat sa fiu mitraliata cu intrebari, chiar pusa la zid, ceea ce mi s-ar fi parut firesc. Timp de o ora am fost fizic printre cei prezenti, am incercat in fel si chip sa-i provoc eu cu intrebari, inclusiv in legatura cu cine doreste sa plece sa studieze, cine ar ramane sa lucreze etc etc. Abia - abia am reusit sa scot cateva interventii, timide. Cei mai duri s-au dovedit a fi tot membrii PNL care erau vadit suparati din cauza discursului ministrului de externe si-mi cereau mie sa explic cum a fost posibil! (De parca eu as putea intelege cum a putut sa spuna ce-a spus!) Nu inteleg nici acum de ce n-am reusit sa atrag adunarea respectiva in discutarea mai animata a temelor pe care le-am avut. Am vorbit despre votul uninominal - cu avantajele si dezavantajele (asa cum le vad eu) ale celor doua sisteme, cel propus de presedinte si cel asumat de guvern, despre situatia din Italia, despre ce e Parlamentul European si putea fi adus in discutie orice alt subiect. Cand intalnirea s-a terminat i-am vazut pe tineri in afara salii discutand extrem de animat. Nu plecau, s-au oprit si discutau. Abia acolo. Cred ca o posibila explicatie pentru lipsa lor de indrazneala din sala e in felul in care se desfasoara cursurile in sistemul nostru de invatamant: de cele mai multe ori profesorul, care se simte un fel de trimis pe pamant al lui Dumnezeu, vine in fata elevilor / studentilor si predica. Fara sa-i implice in actul de educatie care se reduce la un act de invatare= transmitere de informatii pentru a fi memorate. Poate exagerez eu acum, dar exceptiile pe care le cunosc sunt intr-adevar prea putin numeroase. O zi mai tarziu trebuia sa am o intalnire similara la Alba Iulia. Era prevazut sa dureze doua ore, dar plecand de la experienta de la Sibiu am rugat sa fie de numai o ora. Mare greseala. Eu personal am folosit acelasi stil de discutie. De data aceasta nu-i mai puteam opri pe participanti. Ne-am despartit dupa o ora si jumatate, dar am continuat sa mai stau individual cu unii din ei inca o jumatate de ora. Si-as mai fi stat daca programul nu ar fi fost deja dat peste cap. A fost o intalnire care mi-a placut mult, cu intrebari inteligente, cu ceva incisivitate. Sigur nu a aranjat nimeni ce intrebari sa fie puse. Este evident insa ca de cele mai multe ori cand participantii PNL pun intrebari acestea parca au in formulare si raspunsul asteaptat. Noroc ca eu sunt mai putin conformista. Cred sincer ca oamenii sunt inteligenti si fac diferenta intre un raspuns “politic” si unul onest care arata multiplele fatete ale unei probleme si nu pot decat sa sper ca vor alege onestitatea. Chiar crede cineva ca as putea atrage mai multe voturi vorbind in sloganuri? Nu cred si nici nu vreau, pentru ca si electoratul se formeaza in functie de cum il tratezi - cu respect sau ca masa de votanti. De fapt e un proces in care ne influentam unii pe altii si cu putin noroc crestem in sensul cel mai bun al cuvantului.


Haz de campanie!

November 11, 2007

N-am mai postat nimic de vreo doua zile pur si simplu din cauza de oboseala. E ceva campania asta! Au fost zile foarte solicitante in care am parcurs sute de km zilnic (intre 300 si 800!) ceea ce inseamna multe ore in masina, pentru ca pe drumurile patriei se circula cu dificultate din cauza de reparatii, de viscol sau de Scorpions (spre si la Sibiu). Inainte de orice vreau sa-l linistesc pe Manoland cu al lui “Asa imi trebuie!”. Cunosc senzatia, Mano, mi s-a intamplat si mie. Stii vorba aia: unde dai si unde crapa! Cam la fel a fost si raspunsul meu care a plecat de la mesajul tau, dar a vrut sa mearga mai departe. Nu mi-am imaginat nici o clipa ca ai face parte din nu stiu ce conspiratie… pur si simplu mi s-a parut ca recunosc in mesajul tau unele din “sfaturile” pe care le-am primit din alte parti. Nuy sufar de spionita. Si ca sa va arat ca mi-am pastrat simtul umorului o sa va povestesc o intamplare de la inceputul saptamanii. Am fost rugata de o jurnalista care lucreaza pentru Euronews sa filmeze cate ceva din culisele campaniei mele pentru un reportaj cu cei de pe locul unu pe diferite liste. Ne-am inteles asupra zilei si metodei si mi-a spus ca va veni cu Sorin Miscoci ca si cameraman. Ne-am intalnit la sediul central al PNL si acolo in sediu (afara era frig si mi s-a parut firesc sa-i invit inauntru) prezentandu-i unor colegi care treceau pe acolo am glumit spunand sa aiba grija ce vorbesc caci pot fi spionii lui Basescu. Am observat ca unii vorbeau cu Miscoci despre viitorul lui loc de munca, intr-un fel codat, dar cum eu nu stiam despre ce e vorba si nici nu sunt curioasa de felul meu n-am dat importanta. Ajunsi la Brasov, Miscoci m-a intrebat usor jenat daca eu chiar cred ca el e spionul lui TB. Am pufnit in ras si mi-am exprimat speranta ca are simtul umorului. Discutie cordiala si punct. A doua zi am aflat din ziare ca tocmai a devenit cameramanul personal al presedintelui TB!! Ha, ha. Bietul Miscoci. Abia acum inteleg intrebarea de la Brasov. Mai bine imi spunea ca urma sa mearga la Cotroceni. Dar tot nu cred ca a fost sau e spionul cuiva. Daca v-ati luat dupa titlu si v-ati asteptat cumva sa va povestesc intamplari cu haz din campanie… forget it! De unde atata haz? Dar cum campania asta e interesanta (adica mi se par interesante intamplarile prin care trec) mi-ar placea sa tin un jurnal de campanie pe care sa-l finisez (public?) ulterior. Doar ca n-am timp. Si ma tem ca o sa uit amanuntele care sunt sarea si piperul acestor zile. RENATE WEBER

10+2 ÎNTREBĂRI DESPRE AGRICULTURĂ


Colecţie de materiale de referinţă Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003

10+2 ÎNTREBĂRI DESPRE AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
1. Cât de importante sunt pentru Uniunea Europeană agricultura şi dezvoltarea rurală?
Politica Agricolă Comună (PAC) a luat fiinţă în 1963 şi a suferit de atunci cel puţin trei reforme majore –
prima în 1992, a doua în 1999 (Agenda 2000), şi a treia în iunie 2003 (cu prilejul finalizării negocierilor de
aderare a zece noi membrii ai UE din Estul Europei).
Importanţa PAC este reflectată prin câteva trăsături distincte:
- la momentul lansării PAC, trebuia atenuat şocul unei rate ridicate de ieşire a forţei de muncă din
agricultură. Lobby-ul din agricultură a rămas puternic şi astăzi, politica agricolă fiind un capitol decizional
sensibil;
- PAC este o politică prin excelenţă integraţionistă, în mai mare măsură chiar decât Piaţa
Internă, unde standardele armonizate le-au înlocuit doar în proporţie de circa 10% pe cele naţionale. În ce
priveşte PAC, politicile agricole naţionale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a producţiei agricole
(peste 90%), de reglementări comune de funcţionare a pieţelor şi comercializare a produselor;
- PAC este o politică mare consumatoare de resurse financiare. PAC consumă, prin sistemul complex de
subvenţii şi alte stimulente financiare, circa jumătate din bugetul comun.
Obiectivele politicii agricole comune sunt:
- creşterea eficienţei agricole;
- nivel de trai echitabil pentru fermieri;
- stabilizarea pieţelor agricole;
- asigurarea aprovizionării;
- preţuri rezonabile pentru consumatori.
Principiile PAC sunt :
- o piaţă unică a bunurilor: în interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circulă
fără restricţii;
- preferinţa comunitară: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea Europeană;
- solidaritate financiară între statele membre: măsurile comune sunt finanţate dintr-un buget comun.
Principalele instrumente ale PAC sunt fondurile structurale, pe de o parte, şi pieţele reglementate, pe de altă
parte. În cadrul pieţelor reglementate, sunt utilizate sistemele de prelevări variabile, plăţile compensatorii şi
ajutorul financiar direct. Ajutorul financiar direct este forma de politică a venitului cu cele mai puţine costuri
sociale; reforma PAC din 2003 pune accentul pe acest instrument de intervenţie. Acest suport financiar se
va acorda în viitor mai puţin în funcţie de producţie, ci mai ales în funcţie de îndeplinirea unor norme
sanitare şi de mediu.
Componenţa de dezvoltare rurală a PAC a căpătat o atenţie sporită după elaborarea de către Comisie a
documentului strategic Agenda 2000. Sunt două raţiuni majore care justifică necesitatea unei abordări în
această direcţie: proporţia foarte mare – 80% - pe care o deţin suprafeţele agricole relativ la suprafaţa
Uniunii Europene, respectiv obiectivul primordial de coeziune economică şi socială al Uniunii Europene, a
cărui realizare ar deveni utopică fără acordarea atenţiei cuvenite dezvoltării armonioase a zonelor rurale.
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
2
Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, definite în Regulamentul Consiliului nr. 1257/17 mai 1999 referitor
la sprijinul pentru dezvoltare rurală, sunt:
- ameliorarea exploataţiilor agricole;
- garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole;
- asigurarea unor niveluri stabile şi echitabile ale veniturilor fermierilor;
- protecţia mediului;
- dezvoltarea de activităţi complementare şi alternative generatoare de locuri de muncă, pentru a contracara
procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţa economică şi socială a zonelor rurale;
- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă în zonele rurale şi promovarea şanselor egale.
Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurală sunt:
- multifuncţionalitatea agriculturii, în sensul unei interpretări mai largi acordate activităţilor agricole, în plus
faţă de rolul tradiţional de furnizor de produse agricole;
- abordarea multisectorială şi integrată a economiei rurale, în sensul diversificării activităţilor, creării de
surse suplimentare de venit şi ocupare, şi prezervării patrimoniului rural;
- flexibilitatea financiară în sprijinirea dezvoltării rurale, în sensul descentralizării deciziei, subsidiarităţii, şi
implicării partenerilor locali;
- transparenţa în elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe simplificarea legislaţiei.
Măsurile de politică de dezvoltare rurală pot fi : însoţitoare (pensionarea anticipată; agricultura organică;
exploatarea zonelor defavorizate) sau de modernizare şi diversificare a exploataţiilor agricole (investiţii;
atragerea fermierilor tineri; activităţi de formare profesională, în special în domeniile calităţii produselor şi
protejării mediului; conservarea şi protejarea pădurilor; sprijin pentru alte activităţi: reparcelarea terenurilor,
dezvoltarea serviciilor în mediul rural, renovarea satelor, protejarea patrimoniului, promovarea turismului şi
activităţilor meşteşugăreşti).
2. În ce constă ajutorul Uniunii Europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală?
În perioada de pre-aderare, în vederea pregătirii statelor candidate, UE finanţează un Program Special
pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD). România are acces prin programul SAPARD la 153
milioane de euro anual, pe o perioadă de 7 ani (2000 –2006).
Finanţarea este îndreptată în principal către dezvoltarea zonelor rurale. Fondurile sunt destinate investiţiilor
în infrastructura rurală (drumuri, apă, canalizare), în dezvoltarea fermelor, pentru sprijinirea gospodăriilor, a
firmelor private, asociaţiilor de producători, pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii, împăduriri, activitatea
laboratoarelor de cercetare. Prin îmbunătăţirea sistemelor de apă şi canalizare se pot rezolva o serie de
probleme grave legate de igienă şi sănătate. Îmbunătăţirea drumurilor va uşura comercializarea produselor,
va încuraja diversificarea activităţilor şi atragerea de investitori şi de turişti. Detaliile finanţării prin SAPARD
sunt prezentate în răspunsul la întrebarea 4.
În ceea ce priveşte Politica agricolă comună, aceasta este finanţată prin intermediul fondurilor structurale
din Secţiunea Orientare şi pentru organizaţiile comune de piaţă prin Secţiunea Garantare.
Fondurile structurale relevante pentru agricultură şi dezvoltare rurală sunt:
- Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), care urmăreşte mai ales asistarea regiunilor rămase
în urmă din punctul de vedere al dezvoltării (venitul pe locuitor se află la mai puţin de 75% din media
comunitară) şi care cunosc dificultăţi în procesul de conversie economică; şi
- Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) care ajută la dezvoltarea zonelor rurale prin
creşterea eficienţei structurilor de producţie, procesare şi distribuţie a produselor agricole şi forestiere.
Bugetul total al fondurilor structurale este de 195 miliarde Euro în perioada 2000-2006.
Principiile finanţării prin fonduri structurale sunt:
- asistenţa financiară trebuie să fie parte a unui program;
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
3
- programul respectiv să cuprindă cât mai multe părţi interesate;
- asistenţa financiară comunitară este adiţională fondurilor naţionale, şi nu le înlocuieşte;
- asistenţa financiară trebuie să fie bine administrată, monitorizată şi evaluată.
În cadrul FEDR s-a dezvoltat recent o iniţiativă pentru sprijinirea măsurilor inovative, una din temele
prioritare de acţiune fiind identitatea regională şi dezvoltarea rurală.
În cadrul FEOGA există două linii de finanţare distincte: Secţiunea Garantare şi Secţiunea Orientare. În
Secţiunea Orientare se finanţează şi programul Leader+. Scopul acestui program constă în încurajarea, la
nivel european, a parteneriatelor şi schimbului celor mai bune practici, în vederea promovării unei agriculturi
durabile. Conceptul de agricultură durabilă se referă la administrarea resurselor naturale pe baze raţionale,
care să conducă la prezervarea lor în bune condiţii pe termen lung.
Programul acordă co-finanţare pentru următoarele acţiuni:
- elaborarea de strategii-pilot integrate de dezvoltare teritorială (de sus în jos);
- cooperarea dintre colectivităţile rurale teritoriale;
- networking;
- asistenţă tehnică.
În mod prioritar, se au în vedere proiectele care îşi propun să:
- utilizeze în modul cel mai eficient resursele naturale şi culturale şi astfel să valorifice
specificul zonei;
- amelioreze calitatea vieţii în zonele rurale;
- adauge valoare produselor specifice zonei, în special prin promovarea lor pe piaţă prin acţiuni colective;
- utilizeze cunoştiinţe şi tehnici recente pentru creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor în zonele
rurale.
3. Ce trebuie să facă România pentru a putea beneficia de sprijinul Uniunii Europene pentru
agricultură şi dezvoltare rurală?
Până la momentul aderării, România trebuie să-şi pregătească instituţiile care vor aplica Politica Agricolă
Comună (PAC). Numai aşa va putea beneficia de toate avantajele acestei politici.
România nu este obligată să se conformeze legislaţiei europene înainte de data aderării. Acest lucru poate
fi însă avantajos în unele cazuri, pentru protejarea consumatorilor proprii, cât şi pentru creşterea exporturilor
în UE şi în restul lumii. Este vorba despre legislaţia legată de aspectele tehnice-veterinare, fitosanitare şi de
securitate a alimentelor. De exemplu, vaccinarea împotriva pestei porcine, utilizată în România, este
interzisă în UE deoarece carnea poate fi afectată, conducând la posibilitatea îmbolnăvirii consumatorilor.
România nu are obligaţia de a renunţa la acest vcaccin înainte de aderare. Pe de altă parte, menţinerea lui
blochează exportul cărnii de porc către ţările UE.
România a adoptat o Strategie Agricolă şi Rurală pentru Aderarea la UE. Această strategie este
cuprinzătoare în ceea ce priveşte identificarea schimbărilor necesare pentru alinierea la PAC şi conţine o
listă a măsurilor necesare pentru adaptarea politicilor, structurilor şi legislaţiei actuale împreună cu un
calendar detaliat pentru măsurile care urmează să fie adoptate în perioada 2003-2006. Strategia va trebui
însă să ia în considerare măsurile de reformă a PAC adoptate în iunie 2003 de către Comisia Europeană.
Problemele structurale ale agriculturii româneşti sunt dificil de rezolvat. Spre deosebire de majoritatea
statelor care vor deveni membre în 2004, în România dezechilibrele structurale din sectorul agricol sunt mai
mari, fiind nevoie de corecţii mai complicate. Fragmentarea excesivă a proprietăţii agricole este unul din
principalele neajunsuri. UE nu are competenţe directe în această problemă dar poate acţiona indirect prin
anumite măsuri de dezvoltare rurală sau prin stabilirea criteriilor de susţinere a veniturilor agricultorilor. În
prezent România orientează fondurile bugetare atât către fermele comerciale (medii şi mari) cât şi către cele
de dimensiune mică (2 milioane de ha, îngrăşăminte chimice, motorină) . O altă problemă structurală
importantă a agriculturii o reprezintă numărul mare de ferme de subzistenţă şi de semi-subzistenţă (vezi şi
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
4
răspunsul la întrebarea 5). Autorităţile româneşti trebuie să realizeze o schemă de restructurare a fermelor
de semi-subzistenţă pe principii de eficienţă.
O altă problemă a agriculturii româneşti o reprezintă ponderea mare a agricultorilor în totalul populaţiei
ocupate, precum şi numărul mare de fermieri vârstnici. Pentru acest aspect UE propune pentru agricultura
comunitară aplicarea unei scheme de pensionare anticipată (early retirement scheme), care poate garanta
venituri totale de până la 150.000 Euro/fermier (în tranşe egale timp de zece ani). La rândul lor autorităţile
române vor trebui să aplice această schemă care va presupune ca fermierii mai in vârsta (minim 55 de ani)
să înceteze definitiv toate activităţile agricole comerciale, iar utilizarea terenului să fie transferată altor
fermieri mai tineri care vor trebui să demonstreze că pot îmbunătăţi viabilitatea exploataţiilor.
Respectarea standardelor de calitate şi a reglementărilor sanitare şi fito-sanitare constituie o altă direcţie de
maximă importanţă în procesul de armonizare la normele comunitare. Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor
de acest tip de către fermieri sunt vitale din cel puţin două motive.
Pe de o parte ele constituie o condiţie pentru accesul la mecanismele comunitare de sprijin (principiul
condiţionalităţii). Pe de altă parte, nerespectarea standardelor de către producători atrage după sine
imposibilitatea comercializării produselor agricole pe piaţa comunitară. În ultimii ani s-a înregistrat o
transpunere accelarată a aquisului în domeniul calitativ, sanitar şi fito-sanitar. Totuşi acest ritm ridică o serie
de probleme atât pentru fermieri cât şi pentru procesatori. Comisia Europeană şi-a exprimat îndoiala cu
privire la capacitatea de implementare a noii legislaţii din cauza resurselor insuficiente. Totodată,
transpunerea acquis-ului în legislaţia naţională presupune pe lângă probleme de informare şi costuri
suplimentare de adaptare pentru agricultori şi procesatori. Aceste costuri pot constitui o piedică în calea
obţinerii avantajelor PAC de către fermieri. În acelaşi context stimularea activităţii în domeniul agriculturii
ecologice ar trebui să constituie o prioritate. Trebuie precizat că un produs agricol, pentru a obţine eticheta
de ecologic trebuie să îndeplinească unele criterii generale aplicabile tuturor produselor realizate şi
comercializate în spaţiul comunitar, la care se adaugă şi o serie de criterii specifice. În acest context
România a elaborat Planul Naţional de Acţiune în domeniul ecologic. Asigurarea fondurilor de co-finantare
ar putea fi o altă provocare cu care se vor confrunta autorităţile după aderarea la UE. Cea mai mare parte a
măsurilor vitale pentru restructurarea sectorului agricol se înscriu în cadrul politicii comunitare, în rândul
componenţei de dezvoltare rurală. Această componentă importantă a politicii PAC presupune şi o
contribuţie naţională care să suplimenteze bugetul comunitar. Iniţial această contribuţie naţională era de
50% din valoarea totală a proiectului de finanţat. Pe anumite măsuri, statele ce vor deveni membre din 2004
au negociat un procent de numai 20% din cauza presiunii asupra bugetelor naţionale.
Managementul aplicării PAC este o altă problemă importantă în perspectiva aderării la UE. În lipsa unui
sistem adecvat de implementare a măsurilor comunitare sau a disfuncţionalităţilor apărute în sistem,
accesul la bugetul comunitar poate fi blocat.
În momentul aderarii România va trebui să finalizeze pregătirile privind instituirea:
- Agenţia de Plăţi – prin intermediul acesteia, urmează să se realizeze cel mai mare volum al activităţilor de
implementare a PAC (plăţi către fermieri, intervenţia pe piaţă, acordarea restituirilor la export, emiterea
licenţelor de export şi import);
- Sistemul Integrat de Control şi Administraţie – este sistemul comunitar utilizat pentru controlul acordării
corecte de plăţii directe în agricultură;
- Reţeaua de Informaţii Contabile în Agricultură – pe baza acesteia vor fi centralizate datele tehnice şi de
performanţă economică, necesare formulării politicii agricole, trebuie format un comitet naţional pentru
selectarea acelor exploataţii agricole care vor furniza date, să pregatească un plan pentru selectarea
acestor exploataţii.
4. Cum îi ajută programul SAPARD pe fermierii români? Cum pot fi obţinute fonduri prin acest
program?
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
5
Programul SAPARD este un instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a ajuta statele
candidate (ţările care şi-au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană) în procesul de pre-aderare în
domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. Agenţia SAPARD este autoritatea naţională responsabilă de
implementarea financiară şi tehnică a Programului SAPARD. Înfiinţată prin Ordonanţa de Urgenţă nr.142 din
septembrie 2000, aprobată prin Legea nr 309 /2001 cu completările OUG 140/2001. Scopul Agenţiei Sapard
îl constituie implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului Special de Preaderare pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală, Programul Sapard. Agenţia Sapard are în structură o unitate centrală şi opt birouri
regionale de implementare a Programului Sapard (1 Nord-Est, 2 Sud-Est, 3 Sud-Muntenia, 4 Sud-Vest
Oltenia, 5 Vest, 6 Nord-Vest, 7 Centru, 8 Bucureşti-Ilfov). Uniunea Europeană a propus o alocare orientativă
a fondurilor pentru fiecare stat candidat având în vedere următoarele criterii: suprafaţa agricolă, populaţia
ocupată în agricultură, produsul intern brut, situaţia teritorială specială – zone defavorizate. Astfel,
aproximativ 153 milioane Euro vor fi alocate anual României de către Uniunea Europeană pe o perioadă de
şapte ani (2000 – 2006), asistenţă financiară nerambursabilă, pentru a facilita adoptarea legislaţiei
comunitare din domeniu şi pentru a îmbunătăţi competitivitatea sectorului agricol. Conform volumului
acestei alocaţii din partea UE, România ocupă locul secund (după Polonia). Sumei alocate de UE i se va
adăuga o cofinanţare naţională din bugetul de stat de 25% (circa 50 milioane Euro anual). Adăugând şi
contribuţia privată, costul total al punerii în practică a programului românesc de dezvoltare rurală este
aproximativ 300 milioane euro în fiecare an. Sprijinul financiar va fi utilizat pentru a se atinge standardele
UE din domeniul politicii agricole, al siguranţei alimentare şi protecţiei mediului înconjurător. Va fi utilizat şi
pentru a investi în infrastructură, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activităţilor economice şi
dezvoltarea resurselor umane.
Programul SAPARD finanţează două categorii de proiecte:
- Private (generatoare de venit), cum sunt cele aferente măsurii de investiţii în prelucrarea produselor
agricole;
- Publice (negeneratoare de venit), cum sunt cele aferente măsurii privind dezvoltarea şi îmbunătăţirea
infrastructurii rurale.
Programul SAPARD are patru priorităţi de finanţare, detaliate în continuare.
Axa Prioritară 1: Îmbunătăţirea accesului la pieţe şi a competitivităţii produselor agricole prelucrate, prin
următoarele obiective:
- Orientarea producţiei în concordanţă cu tendinţele previzibile ale pieţei sau încurajarea dezvoltării de noi
pieţe pentru produsele agricole, mai ales pentru prelucrarea şi marketingul produselor obţinute conform
respectării standardelor de mediu în vigoare, iar în unele cazuri se pot utiliza produse biologice (în special
pentru agricultura organică) ;
- Îmbunătăţirea calităţii produselor prelucrate şi controlul calităţii produselor alimentare prin respectarea
cerinţelor minime de securitate alimentară în conformitate cu standardele UE;
- Îmbunătăţirea şi controlul condiţiilor sanitare ;
- Înfiinţarea şi întărirea procesatorilor privaţi de produse agro-alimentare şi piscicole.
Măsura1.1.Prelucrarea şi marketingul produselor agricole şi piscicole
Aplicând art. 2 din Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1268/1999, art. 3 din Reglementarea Comisiei
Europene nr.2759/1999 şi art. 25 si 26 din Reglementarea Consiliului (CE) nr.1257/1999, măsura are ca
obiectiv general sprijinul pentru investiţii destinate îmbunătăţirii şi raţionalizării procesării şi comercializării
produselor agricole şi piscicole, în conformitate cu acquis-ul comunitar, contribuind astfel la creşterea
competitivităţii şi a valorii adăugate pentru aceste produse, fiind în acelaşi timp un sector cu un mare
potenţial în crearea de noi locuri de muncă. Această măsură va fi însoţită cu privatizarea în curs a
sectorului şi reducerea capacităţilor supradimensionale din proprietatea statului. Datorită faptului că
sectorul procesării este situat în proporţie de 85% în zona urbană, investiţiile sprijinite prin această măsură
ar trebui de asemenea să se adreseze acelor unităţi unde să se poată restructura şi moderniza capacităţile
de producţie şi totodată, să se evite slaba utilizare a acestor capacităţi. Sprijinirea capacităţilor de
procesare mici şi mjloci în spaţiul rural este justificabilă atâta timp cât există un surplus de materie primă
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
6
care poate fi absorbită de către unităţi din spaţiul rural, fără diminiuarea cantităţii de materii prime destinate
unităţilor procesatoare din spaţiul urban. Acestă măsură va putea fi pusă în practică ţinând cont de
următoarele obiective operaţionale:
- Sprijinul acordat investiţiilor pentru îmbunătăţirea procesării şi marketingului produselor agricole pe
obiective şi pe sectoare;
- Sprijinul pentru investiţiile pentru monitorizarea calităţii (controlul laboratoarelor uzinale);
- Stimularea investiţiilor ce au ca scop protejarea şi îmbunătăţirea mediului ca şi, pentru sănătatea şi
bunăstarea animalelor (investiţii verzi).
Acestă măsură acordă prioritate sectoarelor de producţie pentru care sunt necesare investiţii importante
pentru implementarea acquis-ului comunitar (lapte, carne, fructe şi legume, vin, peşte); dar nu exclud şi
celelalte sectoare care reprezintă potenţial important de pus în valoare (cereale şi oleaginoase). În
sectoarele mai sus amintite, vor fi sprijinite numai modernizările capacităţilor existente. Acestă măsură va
acorda prioritate acelor proiecte mai mari de 100.000 Euro, dar nu exclude proiectele mai mici (între
30.000 şi 100.000 Euro pentru acele proiecte amplasate în mediul rural şi bazate pe pieţe locale).
Pregătirea profesională a acestui sector va fi susţinută prin măsura "Asistenţa tehnică" a Programului
SAPARD.
Măsura 1.2. Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate, veterinar şi fitosanitar,
pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor.
Măsura are ca obiectiv general implementarea acquisului comunitar în domeniul sanitar veterinar,
sănătatea plantelor, controlul calităţii produselor alimentare pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii
materiilor prime şi a produselor finite agro-alimentare,precum şi la îmbunătăţirea competitivităţii pieţei
interne şi a perspectivelor de export.
Pentru această măsură sprijinul este asigurat în deplină complementaritate, atât din fonduri PHARE, cât şi
SAPARD. Ţinând cont de faptul că scopul acestei măsuri este construcţia instituţională, ar putea fi finanţat
mai ales de programul PHARE. În cazul în care programul PHARE nu va putea finanţa aceste proiecte,
acestea vor fi finanţate de programul SAPARD.
Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură, prin promovarea
următoarelor obiective specifice:
- Îmbunătăţirea accesului locuitorilor din spaţiul rural la exploataţii, îmbunătăţirea comunicaţiilor între
zonele rurale şi accesului la reţeaua naţională ;
- Îmbunătăţirea condiţiilor de igienă şi sanitare ale locuinţelor şi ale activităţilor productive executate
conform standardelor în vigoare;
- Asigurarea consumului necesar de apă pentru culturile agricole şi pentru animale în zonele cu deficit de
umiditate, în termenii eficienţei economice, prin creşterea capacităţii de folosire a sistemelor de irigaţii
existente şi prin reducerea pierderilor de apă din reţeaua de irigaţii;
- Creşterea capacităţii de protecţie a terenurilor agricole împotriva inundaţiilor, prin dezvoltarea de noi
canale şi alte sisteme specifice şi prin reabilitarea celor existente.
Măsura 2.1. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale
Scopul acestei măsuri este să îmbunătăţească accesul locuitorilor spaţiului rural la serviciile publice, să
creeze condiţiile necesare pentru modernizarea gradului de confort din zonele rurale, să
îmbunătăţească calitatea mediului şi să diminueze sursele de poluare.
Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:
- Construirea şi modernizarea drumurilor locale comunale şi a podurilor;
- Construirea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă;
- Îmbunătăţirea managementului sistemelor de canalizare prin investiţii la staţiile de tratare a apei.
Acestei măsuri i se va acorda o sumă mai mare în primii doi ani, ţinându-se cont de nevoile acestui
sector. Măsura se va implementa într-un mod integrat în scopul sprijinirii investiţiilor corelate cu celelalte
măsuri ale programului SAPARD. Investiţiile finanţate în cadrul acestei măsuri sunt considerate ca fiind
investiţii în infrastructura care nu generează venit net semnificativ.
Măsura 2.2. Managementul resurselor de apă pentru agricultură
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
7
Obiectivele generale ale acestei măsuri sunt asigurarea unui management durabil al resurselor de apă
din mediul rural, menţinerea şi stabilizarea producţiei, conservarea şi protejarea mediului, şi contribuţia
la creşterea veniturilor şi sprijinirea angajaţilor din mediul rural.
Obiectivele operaţionale din cadrul acestei măsuri îşi găsesc exprimarea în reabilitarea şi îmbunătăţirea
sistemului de irigaţii existent, ca şi în reabilitarea şi modernizarea sistemului de drenaj existent.
Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:
- Reabililitarea şi îmbunătăţirea sistemului de irigaţii existent;
- Reabilitarea şi modernizarea sistemului de drenaj existent;
- Reducerea pierderilor de apă în reţeaua de irigaţii.
Axa prioritară 3. Dezvoltarea economiei rurale, având ca obiective :
- Scăderea costurilor de producţie;
- Ajustarea producţiei la nevoile pieţii;
- Asigurarea folosirii optime a forţei de muncă disponibile prin încurajarea creării de noi locuri de muncă;
- Îmbunătăţirea şi diversificarea producţiei;
- Îmbunătăţirea calităţii;
- Promovarea şi diversificarea activităţilor agricole;
- Stabilirea în comun a regulilor unitare referitoare la informaţii despre producţie în special în recoltare şi
distribuţia pieţei, recunoscute oficial în ţările candidate;
- Conservarea mediului natural agricol care este potenţial ameninţat;
- Protecţia şi îmbunătăţirea resurselor forestiere printr-o mai bună valorificare a pădurii.
Măsura 3.1. Investiţii în exploataţiile agricole
Măsura va fi implementată cu prioritate pentru activarea potenţialului agricol, valorificarea resurselor
locale în vederea eficientizării sistemului de exploatare practicat, pentru a se asigura venitul
producătorilor agricoli. Trebuie acordat sprijin pentru înfiinţarea sau modernizarea investiţiilor în
conformitate cu acquis-ul comunitar. Exploataţiile care vor primi sprijin din partea Programului SAPARD
vor trebui să fie în acord cu legislaţia naţională în vigoare şi dacă legislaţia este modificată pe perioada
implementării proiectului vor trebui să fie în acord cu legislaţia în vigoare înainte de ultima plată. Această
măsură va fi pusă în practică ţinând cont de obiectivele operaţionale, de promovare a investiţiilor în
sectorul animalelor şi plantelor la nivelul fermei, pentru a îmbunătăţi construcţiile din fermă şi pentru a le
dota cu noi utilaje şi/sau animale de valoare genetică ridicată.
Măsura 3.2. Constituirea grupurilor de producători
Obiectivul general al acestei măsuri este de a creşte veniturile producătorilor care sunt membrii ai
grupurilor de producători şi care menţin şi creează locuri de muncă în zonele rurale prin înfiinţarea
acestor grupuri. Scopul grupurilor de producători este de a-şi comercializa în comun produsele şi de a
stabili reguli de producţie comune. În consecinţă, trebuie îmbunătăţite de asemenea calitatea şi condiţiile
de comercializare ale produselor obţinute de grupurile de producători.
Obiective operaţionale:
- Sprijin pentru încurajarea înfiinţării şi facilitarea operaţiilor administrative pentru grupurile de
producători;
- Stimularea în special a tinerilor fermieri (sub 40 de ani) pentru a se implica în înfiinţarea grupurilor de
producători;
- Creşterea calităţii prin înfiinţarea grupurilor de producători conduce la aplicarea tehnologiilor moderne
şi implicit la creşterea calităţii produselor.
Măsura 3.3. Măsuri de agro-mediu
Dezvoltarea experienţei practice a implementării măsurii de agro-mediu, atât la nivel administrativ cât şi
la nivel local, respectiv la nivelul fermei, în concordanţă cu principiile PAC va grăbi procesul de
armonizare legislativă pe care România îl realizează ca şi preluarea experienţei statelor membre UE.
MAPPM a început deja pregătirea contextului legal pentru implementarea măsurilor de agro-mediu fiind
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
8
aprobate elementele majore ale legislaţiei în acest domeniu, de exemplu Ordonanţa Guvernului nr.
34/1999 cu privire la producţia organică şi la certificarea acesteia.
În concordanţă cu prevederile art. 22 al Reglementării Consiliului (CE) nr.1257/1999 sprijinul pentru
măsurile de producţie agricolă destinate protejării mediului şi menţinerii specificului rural (agro-mediu)
vor contribui la multiplicarea acţiunilor pentru îndeplinirea obiectivelor în concordanţă cu politicile
comunitare referitoare la agricultură şi mediu. În mod special, sprijinul oferit prin această măsură va
promova ca obiectiv operaţional punerea în practică a proiectelor pilot, vizând spre conversia la o
agricultură organică, protecţia zonelor cu biodiversitate specială / importanţă naturală şi menţinerea /
îmbunătăţirea peisajului rural sau a mediului natural.
Măsura 3.4. Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi
venituri alternative
Sprijinul va fi adresat pentru susţinerea menţinerii şi creşterii numărului locurilor de muncă şi generarea
de venituri alternative prin diversificarea activităţilor rurale legate de agricultură.
Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:
- Susţinerea activităţilor agricole în mediul rural prin sprijinirea serviciilor specifice; în acest sens, să
propune susţinerea înfiinţării cercului de maşini agricole şi servicii de reparaţii ale maşinilor agricole.
- Sprijinirea activităţii tinerilor şi femeilor;
- Susţinerea activităţilor specifice turismului rural (agri and silvo-tourism);
- Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti tradiţionale şi artizanale;
- Dezvoltarea acvaculturii, apiculturii, sericiculturii şi cultivării ciupercilor.
Trebuie menţionat că România are deja o experienţă în turismul rural, prin existenţa reţelelor de
comercializare şi clasificarea unităţilor agroturistice conform cu gradul lor de confort. Se propune
acordarea unei priorităţi în ceea ce priveşte modernizarea unităţilor existente, dar şi crearea de noi
unităţi dacă solicitantul îşi justifică investiţia pe un studiu asupra unei pieţe potenţiale acolo unde va fi
amplasat proiectul.
Măsura 3.5. Silvicultura
Obiective generale:
- menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor economice, ecologice şi sociale ale pădurilor în zonele rurale,
concomitent cu extinderea zonelor împădurite, pentru a creşte valoarea adăugată a produselor
forestiere, precum şi veniturile deţinătorilor de păduri;
- îndeplinirea angajamentelor luate de România în cadrul Conferinţei Pan-europene privind protecţia
pădurilor;
Sprijinul va promova unul sau mai multe din următoarele obiective operaţionale:
- Sprijin financiar pentru comunităţile locale în ceea ce priveşte împădurirea terenurilor
abandonate şi sistemului de drumuri forestiere;
- Sprijin financiar pentru deţinătorii de păduri şi terenuri agricole degradate din sectorul privat
(persoane fizice sau asociaţiile lor, persoane juridice), precum şi pentru întreprinderile private de
recoltare, transport şi procesarea primară a lemnului din pădurile aflate în spaţiul rural, pentru:
Crearea şi modernizarea pepinierelor, împădurirea, Recoltarea şi transportul produselor din
lemn, Prelucrarea primară a lemnului.
Axa 4. Dezvoltarea resurselor umane, cu obiectivele specifice :
- Pregătirea fermierilor pentru reorientarea calitativă a producţiei, pentru diversificarea activităţilor
economice, pentru aplicarea acestor metode de producţie care sunt consecvente cu protejarea şi
îmbunătăţirea peisajului şi a protecţiei mediului, a normelor care sunt aplicate în domeniul creşterii şi
sănătăţii animalelor, precum şi pentru atingerea unui nivel de pregătire profesională care este necesar
pentru managementul unor exploataţii viabile;
- Să asigure că programul va fi cunoscut atât de beneficiar cât şi de responsabilii cu implementarea lui (prin
selecţie, verificare şi monitorizare);
- Să se asigure promovarea programului;
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
9
- Să asigure pregătirea şi formarea diferitelor autorităţi şi organizaţii responsabile cu îndeplinirea
programului;
- Să elaboreze studiile necesare implementării măsurilor.
Măsura 4.1. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale
Printre obiectivele operaţionale ale acestei măsuri putem să menţionăm:
- Reorientarea calitativă a producţiei, inclusiv pentru înfiinţarea grupurilor de producători;
- Practici productive compatibile cu menţinerea peisajului rural, protecţia mediului, standardele
de igienă, şi bunăstarea animalelor, incluzând instruirea fermierilor care vor aplica măsura de
agro-mediu;
- Managementul fermelor viabile din punct de vedere economic şi al fermelor de acvacultură;
- Administrarea reţelelor de irigaţii de către membrii asociaţiilor utilizatorilor de apă;
- Alte pregătiri profesionale: silvicultura şi diversificarea activităţilor rurale în cazul
producătorilor agricoli şi deţinătorilor de păduri.
Măsura se va concentra asupra instruirii pe termen scurt în sectoarele care se referă la acquis-ul
comunitar: mediul înconjurător, igiena şi calitatea, bunăstarea animalelor şi pentru viabilitatea
economică a exploataţilor agricole şi piscicole. Măsura de Asistenţă tehnică a programului SAPARD
va finanţa pregătirea profesională pentru a măsura "Îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării
produselor agricole şi piscicole", iar programul PHARE şi programele naţionale pot eventual să
susţină instruirea profesională pentru beneficiarii care nu sunt fermieri din cadrul măsurii
"Diversificarea activităţilor economice".
Măsura 4.2. Asistenţa tehnică
- Asigurarea cunoaşterii programului, atât de către beneficiari, cât şi de către responsabilii cu
implementarea sa (promovare, selecţie, verificare şi monitorizare);
- Asigurarea implementării programului în mod eficient, transparent şi riguros; incluzând
achiziţionarea de echipament necesar monitorizării programului, echipamentul şi lucrările
interne ale comitetului de monitorizare;
- Informarea beneficiarilor şi marelui public asupra programului;
- Asigurarea instruirii şi formării diferitelor autorităţi şi organisme responsabile cu realizarea
programului;
- Efectuarea studiilor necesare implementării măsurilor şi programului;
- Asigurarea evaluării şi controlului implementării programului;
- Instruirea agenţilor care aparţin întreprinderilor de prelucrare şi marketing finanţate prin
Programul SAPARD;
- Instruirea agenţilor responsabili cu implementarea programului.
În România sunt deocamdată operaţionale doar o parte din aceste măsuri, având drept beneficiari
eligibili:
- pentru măsura 1.1 Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole
beneficiarii sunt: Societăţile comerciale cu capital integral privat, cooperativele de consum;
- Pentru măsura 2.1 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale beneficiarii sunt: Consiliile
Locale ale comunelor, asociaţii, cu statut juridic, între consilii locale de comune;
- Pentru măsura 3.1. Investiţii în exploataţiile agricole beneficiarii sunt: Producătorii agricoli
individuali; Asociaţiile agricole familiale; Societăţile agricole private / asociaţiile agricole cu
personalitate juridică, prevăzute de Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de
asociere în agricultură; Societăţile comerciale agricole cu capital integral privat constituite în baza
Legii nr.31/1990 şi a Legii nr.15/1990;
- Pentru măsura 4.1. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale beneficiarul este Ministerul Agriculturii,
Pădurilor, Apelor şi Mediului. Regulile de co-finanţare sunt diferite pentru beneficiarii privaţi şi
respectiv cei publici: Beneficiarii privaţi trebuie să finanţeze, cu fonduri proprii între 50% şi 70% din
valoarea proiectului; Beneficiarii publici (de exemplu comunităţi locale) pot beneficia de o finanţare
de 100% a proiectului lor, cu condiţia ca acesta să nu genereze venituri. Această finanţare se va
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
10
acorda doar pentru proiectele care vor fi declarate eligibile şi aprobate în vederea finanţării în urma
licitaţiilor analizate.
Fermierii pot primi finanţare, prin rambursarea cheltuielilor efectuate, pentru achiziţii de animale, dotare cu
tractoare, utilaje, maşini, instalaţii şi echipamante, modernizarea şi construirea fermelor, pentru refacerea
plantaţiilor pomicole şi viticole, precum şi pentru diversificarea activităţilor economice din mediul rural.
Pentru a avea acces la fonduri, ei trebuie să parcurgă următoarele etape:
- Identificarea nevoilor şi a soluţiilor potrivite, consultând Ghidul Solicitantului oferit de Agenţia SAPARD;
- Transformarea ideilor într-un plan de afaceri;
- Completarea cererii de finanţare (poate fi procurată de la Direcţiile Agricole Judeţene, Birourile Regionale
SAPARD şi Oficiile de Consultanţă Agricolă);
- Obţinerea autorizaţiilor necesare;
- Depunerea dosarului la Biroul Regional SAPARD.
Dosarul include: cererea de finanţare, planul de afaceri, studiul de fezabilitate (după caz) şi toate anexele
necesare. Personalul Biroului Regional verifică, în prezenţa aplicanţilor, dacă cererea de finanţare este
completată corect, dacă sunt prezente toate anexele (plan de afaceri, studiu de fezabilitate, Hotărâri ale
Consiliului Local, Declaraţii etc.).
După aceşti paşi, este verificată eligibilitatea proiectului şi are loc vizita în teren, iar în final, dacă proiectul
este selectat spre finanţare, se semnează contractul.
5. Adoptarea reglementărilor europene pune în pericol existenţa micilor ferme/gospodării?
Nu este vorba despre aşa ceva, ci chiar dimpotrivă.
În primul rând, Politica Agricolă Comună se referă la fermele care produc pentru piaţă (ferme comerciale),
nu şi la gospodăriile de subzistenţă (care produc exclusiv pentru consumul propriu).
În al doilea rând, în România există numeroase ferme de semi-subzistenţă, care produc pentru consumul
propriu, dar şi comercializează o parte din producţie. Această situaţie este de altfel comună multora dintre
viitorii noi membrii ai UE. Pentru a sprijini transformarea acestor mici ferme de semi-subzistenţă în entităţi
comerciale viabile şi pentru a contribui la sporirea venitului lor pe parcursul acestui proces de rentabilizare,
fiecare fermă de semi-subzistenţă poate primi o sumă maximă de 1000 euro pe an.
În al treilea rând, noile reforme ale PAC pot determina creşterea concurenţei pe piaţa agricolă comunitară,
prin renunţarea parţială la relaţionarea subvenţiilor de nivelul producţiei şi prin plafonarea subvenţiei
maxime care poate fi primită de fermele mari.
6. Ce se înţelege prin agricultură ecologică/organică şi cum este privit acest sector în Uniunea
Europeană?
Reglementarea Consiliului European 2092/91, în varianta consolidată, echivalează termenul de agricultură
organică folosit în limba engleză cu cel de agricultură ecologică (folosit de ex. în spaniolă sau suedeză) şi
cu cel de agricultură biologică (folosit de ex. în franceză sau italiană).
Agricultura ecologică este un sistem de management al producţiei agricole care favorizează resursele
reînnoibile şi reciclarea şi nu dăunează mediului înconjurător. Agricultura organică evită folosirea
pesticidelor, ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de manipulare genetică. În ceea ce priveşte
creşterea animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor şi a hormonilor de creştere, şi se pune
accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu produse naturale.
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
11
Agricultura ecologică a cunoscut o expansiune rapidă în UE în ultimul deceniu, dar rămâne deocamdată cu
o pondere redusă în totalul suprafeţelor cultivate din UE: aproximativ 3%. Nivelul maxim este în Austria
(10%), dar există state membre ale UE care şi-au fixat obiective îndrăzneţe până în 2010 (Germania –
20%). Polonia şi Ungaria acordă şi ele o atenţie doesebită agriculturii ecologice, majoritatea produselor lor
fiind exportate. Prin comparaţie, în România, la nivelul anului 2002, doar 0,2% din suprafeţele agricole arau
cultivate prin metode ale agriculturii organice (din 43.000 ha cultivate prin agricultură organică, 20.000 ha
erau păşuni, 12.000 ha erau culturi de grâu, 10.000 ha culturi de oleaginoase, 800 ha legume, 200 ha
fructe, şi 500 ha alte culturi).
Agricultura ecologică înseamnă o reîntoarcere la valorile agriculturii tradiţionale, dar nu şi la metodele
acesteia. UE a stabilit standarde de producţie pentru agricultura organică; ţările care nu au inclus în
legislaţia lor astfel de standarde compatibile cu cele din UE, nu pot exporta în UE produse ale agriculturii
organice decât pe baza unor autorizaţii de import, care se acordă pe baza unei analize caz cu caz.
Produsele agriculturii ecologice sunt, în general, mai scumpe decât produsele convenţionale pentru că
există o serie de costuri tehnologice şi de îndeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin
aplicarea principiilor economiei de scală. De aceea, există o serie de mecanisme financiare prin care UE
vine în sprijinul producătorilor agricoli care îndeplinesc standardele comunitare de agricultură ecologică.
Aceste mecanisme financiare pot reprezenta atât plăţi directe, cât şi sprijinirea procesului investiţional,
ajutoare de formare şi pregătire profesională, plăţi compensatorii. La reforma PAC s-a stabilit că se poate
acorda un sprijin financiar pentru fermierii care timp de cel puţin 5 ani au practicat metode agro-ecologice, în
limita a 600 Euro/ ha pentru recoltele anuale, 900 Euro/ ha pentru recolte perene, si 450 Euro/ ha pentru
alte recolte.
7. Vor mai exista subvenţii pentru agricultură/dezvoltare rurală după aderarea la Uniunea
Europeană?
Vor exista, şi chiar într-un volum mai substanţial, dar criteriile de acordare vor fi corelate cu prevederile noii
PAC. După aderarea României la UE, produsele agricole româneşti vor beneficia de aceleaşi subvenţii ca şi
cele din actualele state membre, cu excepţia cazurilor în care s-au negociat perioade de tranziţie.
În primul rând este vorba despre ajutorul financiar direct. O fermă mare dintr-un stat membru UE va putea
accesa un plafon maxim de 300.000 Euro/subvenţie, iar o fermă mică, de semi-subzistenţă, un plafon anual
maxim de 1.000 euro (vezi şi răspunsul la întrebarea 5). Pentru acest ajutor direct, ţările candidate la
aderare (inclusiv noii membrii din 2004) vor avea acces eşalonat, cu un procent faţă de nivelul acordat
fermierilor europeni din statele deja membre ale UE. Această eşalonare va dispărea în anul 2011, când
politica agricolă comună nu va mai diferenţia între ţările membre în funcţie de momentul integrării acestora.
Această formă de subvenţie se va acorda în funcţie de îndeplinirea unor standarde sanitare şi de mediu.
Alte ajutoare financiare pentru care fermierii români vor fi eligibili din momentul aderării se referă la:
- schemele de pensionare anticipată (UE plăteşte, în tranşe egale pe durata a 10 ani, până la 15.000
Euro/an pentru fermierii de peste 55 de ani, dar care nu au împlinit vârsta pensionării, care au lucrat în
agricultură cel puţin 10 ani şi care abandonează activităţile comerciale);
- stimularea angajării fermierilor tineri (UE plăteşte o sumă de până la 25.000 euro pentru fiecare nou
fermier sub 40 de ani, sau subvenţionează dobânda la împrumuturile pe care le face acesta);
- firmele viabile economic şi care corespund standardelor sanitare, de mediu şi de bunăstare a animalelor,
pot primi subvenţii pentru creşterea capacităţii de procesare şi distribuţie;
- fermierii din zonele defavorizate agricol, considerate a fi zonele montane, cele afectate de anumite
dezavantaje teritoriale şi alte zone asimilabile, pot primi plăţi compensatorii pentru a fi stimulaţi să continue
cultivarea terenului, prezervarea stilului de viaţă rural şi respectarea standardelor de mediu. Valoarea
plăţilor compensatorii variază între 25 şi 200 Euro pe hectar pe an;
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
12
- fermierii din zonele cu constrângeri de mediu pot primi, suplimentar, până la 200 Euro pe hectar, pentru
compensarea costurilor determinate de adaptarea la standardele de mediu ale UE;
- fermierii care au folosit în ultimii cinci ani (faţă de data evaluării) metode de producţie agricole care nu au
dăunat mediului, pot primi subvenţii pentru a nu se abate de la standardele de mediu ale UE. Valoarea
acestor subvenţii nu poate depăşi 600 Euro pe hectar pentru recoltele anuale şi 900 Euro pe hectar pentru
recoltele periodice, şi 450 Euro pe hectar pentru toate celelalte întrebuinţări ale terenului agricol.
În plus, fermierii din noile state membre vor avea acces direct şi nediscriminatoriu la măsurile de piaţă
(subvenţii indirecte) ale Politicii Agricole Comune, cum ar fi acoperirea diferenţelor de preţ dintre preţul de
export în afara UE şi preţul de intervenţie al UE, sau protecţia asigurată pe pieţe specifice reglementate de
UE. Toate acestea vor contribui la stabilizarea veniturilor fermierilor din noile state membre ale UE.
8. De ce trebuie înlocuite culturile de viţă de vie hibridă?
România este ţara viticolă, membră din anul 1928, a Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. România este
exportator tradiţional de vinuri, recunoscute şi apreciate pe pieţele externe. Prin mărimea suprafeţelor
viticole şi a producţiilor realizate, România se situeaza printre primele 10 ţări viticole din lume. În ultimii
douăzeci de ani patrimoniul viticol al României a scăzut de la 286,2 mii ha la 271,7 mii ha. În România, o
mare parte din suprafaţa viticolă (circa 50% din cele 225.000 ha) este cultivată cu viţă hibrid.
În Uniunea Europeană, producţia de vin, plantările şi defrişările sunt strict controlate în toate statele cu
patrimoniu viti-vinicol, iar piaţa vinului este reglementată unitar.
Studii realizate în Uniunea Europeană au arătat că vinul obţinut din hibrizi este slab calitativ şi
afectează sănătatea consumatorilor. Din această cauză şi pentru a realiza o piaţă comună a
produselor viti-vinicole, în cadrul politicii referitoare la producţia de vin, în UE s-a luat decizia
clasificării soiurilor de viţă de vie, clasificare ce a fost preluată şi în legislaţia românească.
Soiurile de viţă de vie aflate în cultură se clasifică în următoarele grupe:
a) recomandate;
b) autorizate;
c) autorizate temporar;
d) interzise.
Soiurile recomandate sunt cele care valorifică cel mai bine condiţiile de mediu şi îşi pun în valoare, în cel
mai înalt grad, potenţialul calitativ şi productiv în arealele în care sunt cultivate. Soiurile recomandate sunt
avizate cu precădere la extinderea în plantaţii.
Soiurile autorizate sunt cele care, prin însuşirile lor biologice şi tehnologice, îşi pun în valoare potenţialul
calitativ şi cantitativ, sub potenţialul soiurilor recomandate, în condiţiile arealului lor de cultură. Soiurile
autorizate pot fi extinse în mod complementar, alături de cele recomandate.
Soiurile autorizate temporar sunt cele aflate în cultură, dar care se comportă mai puţin satisfăcător sau
nesatisfăcător în condiţiile arealelor respective. Soiurile autorizate temporar nu pot fi promovate în noile
plantaţii din podgoria sau centrul viticol în care au o comportare mediocră sau slabă. Din această categorie
fac parte atât soiurile care aparţin speciei Vitis vinifera din sortimentul vechi local, cât şi hibrizii interspecifici.
Soiurile interzise sunt cele care, prin însuşirile lor biologice sau tehnologice, influenţează în mod negativ
calitatea produselor vitivinicole. Din această categorie fac parte hibrizii direct producători, denumiţi HDP.
Lista cuprinzând soiurile interzise se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a elaborat lucrarea de zonare a soiurilor de viţă de vie
recomandate şi autorizate pentru cultura în cadrul fiecărui areal, adoptată prin Ordinul Ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 546/2002, urmând a fi actualizată ori de câte ori va fi necesar.
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
13
Suprafeţele plantate cu soiuri interzise, respectiv cele cu hibrizi direct producători, situate în arealele viticole
şi în extravilanul localităţilor din afara arealelor viticole, se supun defrişării într-un interval de 15 ani de la
data publicării legii 244/2002 (legea vinului), pe baza unor programe de sprijin de reînfiinţare a plantaţiilor,
aprobate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Pentru suprafeţele plantate cu hibrizi producători direcţi situate în arealele viticole delimitate, Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a adoptat cadrul legal armonizat cu regulamentul european care
prevede posibilitatea de a pune gratuit la dispoziţia producătorilor viticoli, materialul săditor din soiuri
recomandate şi autorizate pentru replantare.
Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie în suprafaţa de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie, precum
şi extinderea celor existente peste această suprafaţă se fac numai cu soiuri recomandate şi autorizate.
Modificarea sortimentului unor plantaţii existente, prin supra-altoiri, se poate face numai prin folosirea
soiurilor din aceste categorii.
Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole şi în extravilanul localităţilor
situate în afara arealelor viticole, precum şi folosirea materialului săditor provenit din viţe de hibrizi
direct producători, pentru plantare în golurile din viile cu soiuri nobile din amplasamentele
menţionate.
Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţa relativă la boli, care sunt obţinuţi prin încrucişări complexe
între soiuri de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis, pe suprafaţa de cel mult 0,1 ha
de familie, poate fi făcută numai în intravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole, în scop
ornamental şi pentru asigurarea consumului familial. Lista cuprinzând aceşti hibrizi interspecifici este
cuprinsă în catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România.
Încălcarea legii prin plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole sau în extravilanul localităţilor
situate în afara arealelor viticole se sancţionează cu amendă contravenţională de la 30.000.000 lei la
50.000.000 lei.
Nerespectarea prevederilor legii 244/2002 are drept consecinţă, pe lângă sancţionarea cu amenda
contravenţională, şi defrişarea plantaţiei. În cazul în care cultivatorul nu aduce la îndeplinire măsura de
defrişare în termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală
judeţeană şi a municipiului Bucureşti procedează la defrişarea plantaţiei şi îl obligă pe cel în cauză la plata
tuturor cheltuielilor aferente.
Pentru abandonul definitiv al suprafeţelor cu hibrizi direct producători interzişi la plantare, mai mari de 0,1 ha
de agent economic sau de familie, a fost adoptat cadrul legal care permite acordarea de prime de abandon
în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii vinului.
România a solicitat în negocierile de aderare pe Capitolul 7 – Agricultura, o perioadă de tranziţie de 8 ani,
până la data de 31 decembrie 2014, pentru eliminarea din cultură a viilor de hibrizi direct
producători.(Reglementarea Comisiei EC 1493/1999). Perioada de tranziţie de 8 ani este necesară pentru
eliminarea din cultură a viilor de hibrizi direct producători impusă de R (EC) nr. 1493/1999, care prevede
folosirea exclusivă a soiurilor nobile pentru vin, recomandate şi autorizate la plantare recunoscute şi admise
în clasificarea varietăţilor de viţă de vie, precum şi a hibrizilor interspecifici rezultaţi prin încrucişări între Vitis
vinifera şi alte specii ale genului Vitis.
Eliminarea din cultură a viilor de hibrizi direct producători, se realizează după următorul grafic:
- 2002: identificarea şi delimitarea suprafeţelor de vii de hibrizi direct producători situate în arealele viticole
şi în afara arealelor viticole, în extravilanul şi intravilanul localităţilor, pe judeţe şi pe soiuri;
- 2003 – 2006: eliminarea suprafeţelor de vii de hibrizi direct producători situate în extravilanul localităţilor
din afara arealelor viticole şi din arealele viticole pe 35.000 ha, cu o rată anuală de defrişare de 8.750 ha;
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
14
- 2007 – 2010: eliminarea suprafeţelor de vii de hibrizi direct producători situate în extravilanul localităţilor
din afara arealelor viticole şi din arealele viticole pe 35.000 ha, cu o rată anuală de defrişare de 8.750 ha;
- 2011 – 2014: înlocuirea opţională a viilor de hibrizi direct producători din intravilanul localităţilor situate în
areale şi în afara arealelor viticole pe suprafaţa de circa 52.000 ha.
În perioada 2003 – 2014 prin programele de restructurare şi reconversiune se vor putea replanta anual circa
2.000 ha cu soiuri nobile recomandate şi autorizate prin înlocuirea viilor de hibrizi direct producători.
În stabilirea acestor etape, s-a avut în vedere:
- eşalonarea costurilor mari impuse de investiţiile semnificative reprezentând 190 milioane Euro pentru
defrişare, replantare sau prime de abandon;
- opţiunea liber consimţită a producătorilor privaţi pentru renunţarea la cultura viilor de hibrizi direct
producători.
Monitorizarea potenţialului de producţie viticolă se asigură prin Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic
Vitivinicol (ISCTV).
Potrivit prevederilor Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, ISCTV acordă:
- drept de plantare nouă;
- drept de replantare;
- drept de plantare pe o rezervă de teren.
Folosirea dreptului de plantare se realizează prin eliberarea autorizaţiei de plantare de către direcţiile
generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti.
La acordarea dreptului de plantare şi a fondurilor pentru programele de restructurare se are în vedere
obligativitatea existenţei inventarieirii plantaţiilor viticole la beneficiarii care solicită aceste drepturi şi fonduri.
Adoptarea şi implementarea acquis-ului
Până în prezent au fost transpuse în legislaţia românească majoritatea reglementărilor de ordin tehnic ale
Uniunii Europene, dintre care cea mai importantă este LEGEA nr. 244 din 29 aprilie 2002 a viei şi vinului în
sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole publicat în Monitorul Oficial cu numărul 333 din data de 20
mai 2002. Normele metodologice de aplicare a legii 244/2002 au fost aprobate prin HG 1134/2002 (M. Of
798/04.11.2002).
9.Oamenii nu vor mai putea face ţuică acasă?
La nivelul anului 2003, în România erau 147 de distilerii şi 1.500 de îmbuteliatori de băuturi alcoolice, din
care autorizaţi de Ministerul Agriculturii sunt doar 90 de distilerii şi 150 de îmbuteliatori. Cea mai mare parte
de îmbuteliatori neautorizaţi se ocupă cu distilarea alcoolului din fructe (prune, mere etc.), obţinând o gamă
extrem de variată şi de neomogenă calitativ de băuturi alcoolice, care sunt denumite în multe cazuri generic
ţuică. Dat fiind faptul că procesul de producţie nu este autorizat, nici taxele aferente producţiei nu sunt
plătite, ceea ce permite desfacerea produselor la preţuri foarte mici.
Ţinând cont de nivelul de sărăcie din România, alcoolul ieftin este primul vizat de o largă pătură de
consumatori (în condiţiile în care România este pe locul 11 la consumul de alcool din Europa cu excepţia
Rusiei). Ori sursa principală de alcool ieftin este exact piaţa neagră, aşa cum am arătat mai sus.
Pe lângă aspectul ilegalităţii fiscale, la care o să revenim imediat, lipsa unui proces de autorizare al
producerii de băuturi alcoolice poate duce la afectarea directă a sănătaţii consumatorilor. Cel mai grav
aspect în acest sens, reliefat într-o analiză a asociaţiei patronale a producătorilor de alcool - GARANT, este
folosirea de către producătorii neautorizaţi a unor instalaţii de distilare a alcoolului artizanale, cum ar fi
cazane de aramă sau chiar de plumb, ceea ce poate duce la intoxicarea cu metale grele, cu nenumărate
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
15
consecinţe dramatice asupra sănătaţii consumatorilor. În plus, procesul de distilare în sine este total
neigienic, riscurile de îmbolnăvire fiind extrem de ridicate.
Pentru a elimina riscurile de toxicitate şi lipsa de igienă, în Uniunea Europeană autorizarea producerii de
alcool destinat comerţului este o condiţie obligatorie, implementată cu rigurozitate.
România deja a transpus prevederile legale ale legislaţiei europene în legislaţia autohtonă. Pe măsură ce
momentul aderării se apropie, implementarea acestor prevederi va trebui să se facă cu tot mai multă
stricteţe, astfel încât producătorii ilegali de băuturi alcoolice fie să îşi înceteze activitatea, fie să intre în
legalitate prin conformarea la normele legale de igiena şi securitate a sănătăţii.
Pentru produsele alcoolice destinate vânzării, aceste norme de igienă şi protecţie a sănătăţii consumatorilor
sunt verifcate de o autoritate competentă, care eliberează şi autorizaţia de producţie.
În consecinţă, ţuica ce va fi comercializată nu va putea fi produsă oriunde, în orice fel de condiţii sau din
orice materie primă. În cazul în care un mic producător va dori să continue producerea şi comercializarea
acestui tip de băutură, el va trebui să se înregistreze ca atare, fie obţinând statutul de persoană fizică
autorizată, fie de asociaţie familială, fie înregistrându-se sub forma unei societăţi comerciale (de ex. SRL).
În cadrul procedurii de înregistrare, după ce va dovedi îndeplinirea normelor sanitare, producătorul va trebui
să aleagă clasa de bauturi alcoolice pe care doreşte să le producă, având obligaţia de a păstra standardele
de producţie constante.
De asemenea, producerea băuturilor alcoolice pentru comerţ este, în fiecare stat membru al UE, supusă
unui regim fiscal. România a preluat prevederile comunitare, fiind în plin proces de armonizare în acest
domeniu. Principalele taxe asupra producerii de alcool şi băuturi alcoolice sunt accizele. Accizele sunt taxe
indirecte, percepute într-o singură fază a ciclului economic, şi care se regăsesc în preţul de vânzare al
bunurilor asupra cărora se aplică. Pentru băuturile alcoolice, accizele sunt în prezent 150 Euro pe hectolitru
alcool pur. Asta înseamnă că pentru 1 litru de ţuică la 40 grade, accizele sunt 24.000 lei.(150 Euro / 100 litri
x 40% x 40.000lei). Se observă că impactul asupra preţului final este considerabil. Mai mult, preluarea
integrală a acquis-ului comunitar, presupune atingerea unui nivel minim de accize pentru băuturile alcoolice
de 550 Euro pe hectolitru alcool pur. Ceea ce pentru 1 litru de ţuică la 40 grade ar însemna un plus de
88.000 lei în preţul final.
Din cele de mai sus se poate deduce de altfel că raţiunea principală de operare în piaţa neagră a micilor
producători de alcool nu este teama de autorizarea sanitară, ci mai degrabă dorinţa de a se sustrage
regimului fiscal destul de apăsător.
Autorităţile române, conştiente fiind de aceste considerente, au prezentat situaţia existentă în cadrul
negocierilor de aderare pe capitolul 10 – Impozitarea. Dată fiind puterea de cumpărare scăzută a românilor,
şi tentaţia de a achiziţiona pe piaţa neagră atunci când preţurile ar deveni prohibitive, România a negociat şi
obţinut o aşa numită perioadă de tranziţie (de cinci ani) în ceea ce priveşte armonizarea cu nivelul minim de
accizare existent în UE. Ca urmare, România nu va trebui înainte de 31 decembrie 2011 să ajungă la nivelul
de 550 Euro pe hectolitru alcool pur. Între timp însă, nivelul minim al accizelor va creşte gradual, după un
calendar stabilit de comun acord cu UE.
Mai mult, dată fiind tradiţia de consum a românilor, şi specificul naţional al producerii de distilate de fructe,
numite generic ţuică, destinat autoconsumului, România a obţinut o derogare de la prevederile europene,
prin care micii fermieri pot produce o cantitate de ţuică de 50 litri pe gospodărie în decursul unui an, la o
concentarţie de 40% alcool, într-un regim fiscal special, care nu se supune accizelor menţionate mai sus.
Trebuie însă menţionat faptul că micii producători sunt obligaţi chiar şi în aceste condiţii să se
înregistreze legal, şi să îndeplinească normele sanitare cerute de lege.
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
16
Pentru a concluziona, românii vor putea produce ţuica acasă şi după aderarea la UE. Dacă se decid să
producă numai pentru consumul lor propriu, până la 50 de litri pe an, nu vor plăti taxe suplimentare la stat.
Dacă vor produce însă peste 50 de litri pe an, sau vor dori să comercializeze ţuica pe piaţă, ei vor trebui să
plătească şi accizele aferente. În plus, în toate cazurile, micii producători vor trebui să se înregistreze legal,
şi să îndeplinească standardele minimale de igienă şi de protecţie a consumatorului prevăzute de lege.
10. De ce nu se mai pot sacrifica animalele ca până acum? Vor trebui ţăranii români să renunţe la
obiceiuri precum tăierea porcului de Crăciun sau a mielului de Paşte?
Există două aspecte importante în ceea ce priveşte sacrificarea animalelor.
În primul rând, sacrificarea animalelor pentru consumul uman trebuie să respecte normele de igienă şi
protecţie a consumatorilor. Animalele pot fi sacrificate numai în locuri special amenajate, prevăzute cu
anumite condiţii de colectare a materialelor ce pot duce la contaminarea cărnii, cu utilităţi ce respectă
normele de protecţie a mediului şi unde procesul de producţie permite evitarea riscurilor de contaminare şi
îmbolnăvire.
În al doilea rând, în procesul de sacrificare a animalelor trebuie să se ia în considerare protecţia acestora,
pentru a nu le supune la suferinţe inutile şi la stres. Prevederi legate de sacrificarea animalelor au existat în
UE încă din 1974 (Directiva Consiliului 74/577/CE), însă ele au fost în timp extinse, mai intâi prin adoptarea
Convenţiei Europene privind protecţia animalelor la sacrificare – 1988, iar apoi prin adoptarea în 1993 a
Directivei Consiliului 93/119/EEC. Mai mult, pentru a marca importanţa acestui subiect în cadrul UE, în
textul Tratatului de la Amsterdam al Uniunii Europene, intrat în vigoare la 1 mai 1999, a fost adoptat un
protocol special privind protecţia şi bunăstarea animalelor prin care se recunoaşte faptul că animalele au
simţuri şi se prevede protejarea lor în cadrul politicilor europene.
Sacrificarea animalelor domestice presupune un anumit grad de brutalitate, care poate implica durere şi
suferinţă din partea animalelor sacrificate. Există persoane care consideră că sacrificarea animalelor nu
este un lucru etic. Legislaţia comunitară referitoare la practicile de sacrificare urmăreşte exact reducerea
suferinţelor animalelor prin folosirea unor metode autorizate de a anestezia şi a ucide animalele, bazate pe
cunoaşterea stiinţifică şi pe o bogată experienţă practică adunată în timp.
Ca atare, Directiva Consiliului 93/119/EEC precizează în detaliu procedura care trebuie respectată pentru
sacrificarea animalelor. Astfel, inaintea sacrificării animalele trebuie transportate şi întreţinute în condiţii cât
mai bune, imobilizate, asomate sau ucise instantaneu, sângerate, după caz.
Spre exemplu, pentru asomare sunt permise următoarele metode – folosirea unui pistol de asomare,
lovitura precisă cu instrument mecanic, electronarcoza, folosirea dioxidului de carbon. Pentru ucidere se pot
folosi următoarele metode – împuşcare cu pistol/puşcă, electrocutare, asfixiere cu dioxid de carbon. Alte
tipuri de asomare/ucidere sunt permise ca derogare, în condiţiile în care se respectă principiul general de
protecţie şi bunăstare a animalelor.
Directiva Consiliului 93/119/EEC face distincţia între sacrificarea animalelor pentru larg consum şi pentru
consum propriu. În ceea ce priveşte sacrificarea pentru larg consum, aceasta poate fi făcută doar în
abatoare special amenajate, respectând cu stricteţe atât condiţiile legate de bunăstarea animalelor descrise
mai sus cât şi cele referitoare la normele sanitare şi de igienă pentru protecţia consumatorilor.
Pentru consum propriu, legislaţia naţională prevede o derogare de la obligativitatea asomării animalelor
înainte de tăiere, până la data aderării României în UE.
În România, legislaţia privind sacrificarea animalelor a fost reglementată mai întâi prin Ordinul MAA nr.
172/2000 privind Norma sanitară veterinară pentru protecţia animalelor în timpul tăierii sau uciderii. Mai
apoi, pentru transpunerea completă a Directivei Consiliului 93/119/EEC în legislaţia românească, a fost
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
17
adoptat Ordinul MAAP nr. 425/ 19.09.2002 (M.Of. nr.887/9.12.2002) privind Norma sanitară veterinară
pentru protecţia animalelor în timpul tăierii sau uciderii.
Prevederile Normei sanitare veterinare mai sus menţionate sunt implementate cu derogarea prevăzută în
ordinul MAPAM 924/2003 referitor la animalele sacrificate pentru consum propriu.
Conform prevederilor legale, în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală cât şi în structura celor
42 direcţii sanitare veterinare judeţene sunt organizate de compartimente de protecţie a animalelor.
Revenind la întrebarea iniţială, raspunsul este că începând cu 2007, sacrificarea animalelor nu se va mai
face cu brutalitate, ci respectând bunăstarea animalelor şi urmărind procedurile specifice care minimizează
suferinţa acestora. Normele pentru abatoare vor fi mult mai severe, asigurând atât bunăstarea animalelor,
cât şi normele sanitare şi sanitar-veterinare importante pentru protecţia consumatorilor. Pentru consumul
propriu al gospodariilor, normele sunt mai puţin explicite, însă suficient de clare pentru a determina
modificări substanţiale ale procedurii actuale de sacrificare. În mod evident vor apărea costuri suplimentare,
însă aceste inconveniente sunt minore în comparaţie cu beneficiile aduse în materie de securitate medicală.
În ceea ce priveşte tradiţiile româneşti de tăiere a porcului/a mielului, schimbările nu vor fi chiar dramatice.
Însăşi costrucţia europeană presupune păstrarea diversităţilor naţionale şi regionale, de aceea integrarea
europeană urmăreşte păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor noilor state membre, nu schimbarea lor.
Este adevarat însă că normele privind sacrificarea animalelor vor trebui respectate şi în aceste situaţii
speciale. Prin urmare, dacă până acum sacrificarea în gospodării a porcilor de Craciun/mieilor de Paste
permitea, pe lângă consum propriu şi comercializarea unei anumite cantităţi de carne rămasă ca surplus,
mai mult sau mai putin legal, după aderarea la Uniunea Europeană acest lucru este strict interzis. Singurele
locuri din care se poate obţine carne pentru comercializare vor fi abatoarele autorizate. Dacă există mici
gospodării, care cred că se pot extinde pentru a comercializa carne de porc/miel, ele trebuie să-şi
construiască şi autorizeze un abator, respectând prevederile legale. În acest mod, spre exemplu, situaţia de
astăzi din România, în care numai 49% din totalul cărnii de porc trece prin lanţul comercial oficial, restul fiind
consum propriu şi comerţ neautorizat, va trebui să se schimbe. Toate acestea în condiţiile în care în
România carnea de porc este cel mai important tip de carne, deţinând circa jumătate din producţia de carne
în perioada 1996 - 2000.
Ce este important de precizat este faptul că cele zece ţări candidate care vor intra anul viitor în UE au
obţinut în cadrul politicii de sprijin pentru agricultură un program de susţinere a gospodăriilor de semisubzistenţă,
adică acelea care produc pentru consum propriu, dar şi comercializează pe piaţă surplusul de
produse. Aceste gospodării vor putea beneficia de până la 1000 euro pe an pentru a putea deveni entităţi
comerciale autorizate în conformitate cu normele comunitare.
Obiceiul tăierii porcului de Crăciun sau a mielului de Paşte cu siguranţă nu va dispărea. Va fi nevoie doar de
unele schimbări în modul în care sunt făcute aceste sacrificări, astfel încât animalele să nu fie brutalizate, să
nu fie sacrificate de persoane neautorizate, iar normele de igienă să fie respectate.
11. În ce condiţii vor putea oamenii să-şi taie copacii din curte?
În Uniunea Europeană prevederile legislative nu se adoptă doar de dragul de a complica vieţile oamenilor.
În plus, întreaga legislaţie europeană se bazează pe drepturile de proprietate şi de libertate ale cetăţenilor
Uniunii. Prin urmare, dacă în cadrul unei gospodării se decide că un anumit copac trebuie tăiat, decizia
rămâne la latitudinea gospodăriei, acolo unde se poate calcula cel mai bine oportunitatea unei astfel de
decizii. Este de altfel o extrapolare a principiului subsidiarităţii, care prevede că deciziile şi autoritatea
trebuie lăsate la nivelul la care acestea sunt cel mai eficiente.
Există poate şi cazuri excepţionale – dacă copacul cu pricina este monument al naturii, sau dacă are o
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
18
importanţă în patrimoniul cultural al ţării. Spre exemplu, presupunând că teiul lui Eminescu ar fi fost într-o
gospodărie privată, decizia de a-l tăia ar fi fost poate constestată de autorităţile publice.
Altfel însă, copacii din curte se pot tăia de către proprietari după voia lor, presupunându-se că aceştia vor şti
cel mai bine să-şi maximizeze bunăstarea lor şi a gospodăriilor pe care le deţin.
În concluzie, nu există o reglementare la nivelul Uniunii Europene referitoare la tăierea copacilor din curţile
gospodăriilor. Pentru tăierea arborilor în zonele urbane sau rurale, în afara gospodăriilor private,
reglementările sunt date de autorităţile locale sau centrale.
12. Ce modificări aduce aderarea la Uniunea Europeană în ceea ce priveşte identificarea şi
înregistrarea animalelor? Este adevărat că toate animalele trebuie să aibă implantate microcipuri?
Animalele vor avea nevoie de paşaport când vor fi scoase din ţară?
Identificarea animalelor a devenit o prioritate în Uniunea Europeană, mai ales după ce bovinele au fost
afectate de criza de encefalopatie spongiformă, cunoscută în limbaj neştiintific ca maladia vacii nebune.
Deşi existau şi mai înainte prevederi legislative privind identificarea şi înregistrarea animalelor, în ultimii ani
gradul de detaliere al acestora a fost mult sporit.
Cea mai comprehensivă procedură de identificare şi înregistrare se adresează bovinelor. Implementarea
procedurii se realizează cu ajutorul a patru instrumente:
- marca (crotalia) pe urechea animalului;
- bază de date computerizată la nivel naţional cu evidenţa animalelor;
- paşaportul animalului;
- registrul de exploataţie întocmit de fiecare deţinător de animale.
Crotalierea este şi ea reglementată în detaliu. Fiecare crotalie (marcă) trebuie să conţină cel puţin numele,
codul sau sigla autorităţii competente de înregistrare a statului care a emis crotalia, precum şi o serie de
caractere după cum urmează:
- primele două caractere, alfanumerice, care să identifice statul unde animalul a fost înregistrat pentru
prima oară (ex. pentru România – RO);
- următoarele caractere, numerice, maxim 12, care să conţină numărul de identificare al animalului.
Baza de date computerizată la nivel naţional cade în sarcina autorităţilor naţionale competente, care trebuie
să înregistreze la nivel local, iar mai apoi să valideze rezultatele la nivel central, astfel încât să fie
evidenţiate toate mişcările animalelor (schimbare de proprietate, natalităţi, mortalităţi, exporturi, importuri).
Paşaportul animalului trebuie să conţină înregistrările privind numărul unic de identificare a animalului,
naşterea acestuia (locaţie, dată), transferurile de proprietate, semnătura deţinătorului, numele autorităţii
emitente, data emiterii documentului etc. Atât paşaportul cât şi crotalia însoţesc animalul pe toată durata
vieţii sale.
Registrul de exploataţie trebuie să conţină înregistrările privind numărul unic de identificare a animalului,
naşterea, transferul, moartea animalului, adresa proprieterului şi/sau deţinătorului după caz, numele şi
semnătura reprezentantului autorităţii competente care a făcut verificarea datelor înregistrate etc.
În cadrul Uniunii Europene se cercetează posibilitatea înlocuirii crotaliei cu mărci de identificare electronică
(crotalii auriculare sau bolusuri ruminale) în stomacul animalului. Comisia Europeană investighează
posibilitatea folosirii la scală largă a acestei modalităţi de identificare, în cadrul Centrelor sale de cercetare
(Joint Research Centers).
Dacă pentru bovine cadrul de reglementare este extrem de complex, pentru celelalte animale el este mai
puţin sever, însă tendinţa Uniunii Europene este să extindă reglementările pentru bovine şi pentru celelalte
categorii de animale.
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
19
România a definitivat transpunerea legislaţiei comunitare specifice (Reglementarea CE1760/2000), până la
data de 30 iunie 2002.
Responsabilitatea privind identificarea şi înregistrarea animalelor în România revin Agenţiei Naţionale
Sanitare Veterinare care coordonează întreaga activitate în acest domeniu precum şi Agenţiei Naţionale
pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, care deţine în prezent o bază de date computerizată în care
sunt înregistrate bovinele aflate sub incidenţa unor programe de selecţie pentru controlul producţiei şi
reproducţiei.
În România, toate animalele pentru producţie aflate în proprietatea deţinătorilor particulari sunt înregistrate
în evidenţele Consiliilor Locale din cadrul primăriilor, fiind înscrise în Registrul Agricol (Ordonanţa de Guvern
nr. 1/13.03.1992, privind Registrul Agricol). Înregistrările sunt obligatorii pentru deţinatorii şi proprietarii de
animale, fiind realizate pe suport de hârtie şi referindu-se la toate modificările de proprietar, mişcările
animalelor, natalităţi şi mortalităţi.
Bovinele (femelele) aflate în controlul oficial al producţiei şi taurii de reproducţie, reprezentând aproximativ
20 % din numărul total al acestora sunt înregistrate într-o bază de date computerizată aflată în gestiunea
Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.
Bovinele şi ovinele destinate exportului sunt identificate obligatoriu de către serviciile veterinare, prin
crotaliere auriculară, iar ecvideele(cabalinele) pentru export destinate abatorizării sunt identificate prin
marcare pe laturile gâtului şi/sau pe copită. Ecvideele înregistrate, destinate exportului permanent sau
temporar (pentru participare la competiţii hipice) sunt însoţite de paşaport individual, similar cu cel utilizat de
Statele Membre, în care sunt înscrise şi detaliile de identificare ale fiecărui animal. De asemenea, legislaţia
naţională în vigoare prevede identificarea prin crotaliere a bovinelor, ovinelor, şi porcinelor destinate
abatorizării.
Anual, sunt înregistrate prin listare de către medicii veterinari, toate animalele care sunt supuse acţiunilor
sanitare veterinare obligatorii (vaccinări, tuberculinări şi alte teste de diagnostic), cuprinse în „Programul de
supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale
la om şi de protecţie a mediului”, precum şi alte animale înscrise în registrul agricol.
Pentru animalele existente în gospodăriile populaţiei responsabilitatea declarării acestora revine
deţinătorilor sau proprietarilor de animale, prin înscriere oficială în registrul agricol ce se ţine de către
primării, iar pentru colectivităţile de animale (exploataţii, ferme, ferme anexe) responsabilitatea privind
modificările apărute în efectiv, revine conducerii executive a acestora.
Deţinătorii şi proprietarii de animale au responsabilitatea prevăzută prin lege de a anunţa orice modificare
apărută în efectiv, atât la primăriile locale cât şi la serviciile veterinare locale în a căror rază se află.
România va implementa un sistem naţional de identificare şi înregistrare a animalelor în conformitate cu
acquis-ul comunitar în domeniu, până la data de 31 decembrie 2005. În conformitate cu prevederile
legislaţiei comunitare în domeniu, responsabilitatea pentru identificarea şi înregistrarea animalelor va reveni
în totalitate Administraţiei veterinare centrale din România.
Identificarea şi înregistrarea tuturor bovinelor din România va fi finalizată până la data de 30 iunie 2004.
Până la data de 31 decembrie 2004, va fi emisă fişa computerizată (paşaportul) pentru bovine.
Identificarea şi înregistrarea porcinelor şi ovinelor va fi finalizată până la data de 31 decembrie 2005, în
conformitate cu calendarul de implementare a Sistemului Naţional de Identificare şi Înregistrare a
Animalelor, adoptat de Administraţia veterinară centrală a României.
Colecţie de materiale de referinţă
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România – 2003
20
România va consolida capacitatea instituţională privind Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a
Animalelor, prin organizarea în cadrul administraţiei veterinare centrale a unui compartiment specializat care
va avea responsabilitatea gestionării şi monitorizării întregii activităţi desfăşurate în vederea identificării şi
înregistrării animalelor, precum şi atribuţii de coordonare a structurilor din teritoriu implicate în această
activitate.
În România, sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor are ca bază legislativă următoarele acte
normative :
- Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 110/2000, pentru constituirea Comitetului de Pilotaj pentru
declararea, înscrierea, identificarea, înregistrarea şi adeverirea proprietăţii animalelor;
- Legea nr. 25/2003 care aprobă OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor din
România;
- OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor din România;
- Ordinul MAAP nr. 320/2002 pentru aprobarea normei sanitare-veterinare de implementare a sistemului de
identificare şi înregistrare a bovinelor referitoare la înregistrarea exploataţiilor, crotalii auriculare, registre de
exploataţie şi paşapoartele bovinelor;
- Ordinul MAAP nr. 345/2002 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind sistemul de identificare şi
înregistrare a bovinelor, corelat cu etichetarea cărnii de bovine şi a produselor din carne de bovine;
- Ordinul MAAP nr. 166/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind identificarea şi
înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor;
- Ordinul MAAP nr. 167/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind identificarea ecvinelor.
În concluzie, pentru a răspunde direct la întrebările iniţiale, se poate afirma că nu este încă nevoie de
identificare electronică a animalelor, cu excepţia cailor, însă este posibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat
să se ajungă la folosirea mărcilor de identificare electronică pe scară largă pentru a se ţine evidenţa
animalelor, mai ales ţinând cont de formarea bazelor de date computerizate la nivel naţional. România este
încă în plin proces de armonizare în ceea ce priveşte identificarea şi înregistarea animalelor, fiind necesari
încă câţiva ani pentru a se reuşi implementarea totală a prevederilor comunitare. În ceea ce priveşte
necesitatea emiterii de paşapoarte pentru exportul de animale, se poate afirma că într-adevăr paşapoartele
sunt necesare deja pentru cabaline (ecvidee) înregistrate şi probabil vor fi necesare şi pentru export. Cu cât
România va adopta mai repede aceste prevederi, cu atât mai mari vor putea fi exporturile ţării noastre către
Uniunea Europeană în aceste domenii. ALIN UNGUR