"
Pe cine trimitem in Parlamentul European?
November 15, 2007Astazi in Parlamentul European s-a votat o rezolutie care se refera nu doar la libertatea de miscare in spatiul uniunii ci destul de direct la securitatea cetatenilor romani si ceea ce romanilor li s-a intamplat in Italia printr-o legislatie abuziva si o punere a ei in practica si mai abuziva. Rezolutia a fost votata cu o larga majoritate. Dar grupul PPE (al popularilor europeni, din care fac parte europarlamenarii Partidului Democrat) a fost impotriva si a votat impotriva. Printre altele, prin aceeasi rezolutie comisarul Franco Frattini, vice presedinte al Comisiei Europene tocmai pe libertati fundamentale, este sever criticat pentru pozitiile publice exprimate in legatura cu decretul adoptat de guvernul italian, care i s-a parut in ordine. si cu felul in care si-a incalcat neutralitatea (obligatorie in pozitia sa), afirmand ca italienii nu ar fi trebuit sa admita accesul nerestrictionat al romanilor pe piata muncii din Italia. Pana aici, totul e in ordine, Parlamentul European demonstrand ca tine la ideea europeana, la constructia europeana si la valoarea ei fundamentala libertatea de miscare in Uniune. Cel putin, Parlamentul European in marea sa majoritate.
Ce-au facut reprezentantii Partidului Democrat cu aceasta ocazie, cand era vorba de interesul evident al cetatenilor romani si din tara si din strainatate? Simplu: au absentat. Cu exceptia sefului delegatiei, ceilalti erau nu se stie unde, probabil prin tara la convins alegatorii sa-i voteze, desi chiar in acel moment lipseau de la cel mai important vot pentru romani. Dincolo de faptul ca nu au fost in stare sa-si convinga colegii din PPE sa fie de acord cu apararea intereselor cetatenilor romani (cata trecere are PD in cadrul Partidului Popular European?), nici macar nu au avut curajul sa fie in Parlamentul European azi si sa voteze chiar impotriva indicatiilor PPE, dar pentru interesele noastre si ale conationalilor nostri. Asta in conditiile in care ceilalti europarlamnetari de la liberali, de la socialisti etc au fost acolo si au aparat drepturile si interesele cetatenilor romani - cetateni europeni in acelasi timp. Nu simt nevoia sa calific acest gest al europarlamentarilor PD - dar mi se pare important ca lumea sa-l cunoasca pentru ca realizarea promisiunilor presupune de multe ori curaj si demnitate, dar tot de atatea ori, intre promisiuni si realitate intervine fie dispretul fata de ei care te-au trimis sa faci ceva pentru ei, fie lasitatea.
Violatorii cuvintelor
November 13, 2007Cand am decis sa nu moderez blog-ul mi-am asumat riscul aparitiei unor comentarii intr-un limbaj care nu are ce cauta intre oameni civilizati. Cred ca am facut bine. Pentru ca a cenzura exprimarea nu inseamna disparitia celor care, in lipsa argumentelor, recurg la insulte, injuraturi si vulgaritati. Cred mai degraba ca astfel de comentarii vor disparea cand vor fi ignorate. Asa ca o sa va rog pe cei care le cititi sa le ignorati, sa nu le raspundeti. In aceasta campanie, in ciuda numeroaselor provocari am reusit sa ma tin departe de stilul de a face politica in Romania: nu mi-am atacat contracandidatii cu atacuri la persoana, m-au interesat luarile de pozitie publice si am preferat sa ma concentrez pe ceea ce vreau sa fac. Doresc sa continui in stilul acesta si pe blog. Probabil ca vor mai aparea comentarii suburbane dar daca nu le vom raspunde vor termina prin a disparea, de ciuda. In fond, cei care injura pe bloguri si forumuri la adapostul anonimatului nu sunt decat niste lasi, niste violatori ai cuvintelor, la fel de lasi ca si semenii lor care la adapostul anonimatului comit violuri fizice. Pe cei din urma trebuie sa-i prindem si sa-i pedepsim trimitandu-i in puscarie. Pe cei pentru care curajul e sinonim cu a injura anonim va propun sa-i pedepsim ignorandu-i. Am vrut sa trimit acest mesaj de cand mi-am constituit blog-ul dar am asteptat sa vad cum evolueaza lucrurile. Jenant de previzibil, astfel de comentarii au aparut la jumatatea campaniei. Noi ne vedem de treaba - sunt multe de facut.
Intalniri de campanie
November 12, 2007Am avut (si inca mai am) emotii la fiecare intalnire cu “publicul”, fie ca in sala sunt preponderent membri PNL sau simpatizanti PNL, fie ca majoritar sunt persoane fara apartenenta si simpatii politice. Emotii, pentru ca intotdeauna vreau sa fiu deschisa la discutiile care au loc - pe care, de multe ori, eu le provoc. Si de cele mai multe ori incerc sa le fac asa cum eram obisnuita atunci cand predam la facultate, adica atragand lumea intr-o dezbatere. Imi e imposibil sa am un discurs “de campanie”, “politic” nu stiu de fapt ce e acela, nu suport sa stau “la prezidiu”. Eu simt nevoia sa fiu eu insami. Doua exemple - interesante pentru ca au fost experiente diferite. La Sibiu am avut o intalnire cu vreo suta de persoane din care cam 70-80 erau studenti, multi la stiinte sociale si drept. Restul erau membri PNL. M-am asteptat sa fiu mitraliata cu intrebari, chiar pusa la zid, ceea ce mi s-ar fi parut firesc. Timp de o ora am fost fizic printre cei prezenti, am incercat in fel si chip sa-i provoc eu cu intrebari, inclusiv in legatura cu cine doreste sa plece sa studieze, cine ar ramane sa lucreze etc etc. Abia - abia am reusit sa scot cateva interventii, timide. Cei mai duri s-au dovedit a fi tot membrii PNL care erau vadit suparati din cauza discursului ministrului de externe si-mi cereau mie sa explic cum a fost posibil! (De parca eu as putea intelege cum a putut sa spuna ce-a spus!) Nu inteleg nici acum de ce n-am reusit sa atrag adunarea respectiva in discutarea mai animata a temelor pe care le-am avut. Am vorbit despre votul uninominal - cu avantajele si dezavantajele (asa cum le vad eu) ale celor doua sisteme, cel propus de presedinte si cel asumat de guvern, despre situatia din Italia, despre ce e Parlamentul European si putea fi adus in discutie orice alt subiect. Cand intalnirea s-a terminat i-am vazut pe tineri in afara salii discutand extrem de animat. Nu plecau, s-au oprit si discutau. Abia acolo. Cred ca o posibila explicatie pentru lipsa lor de indrazneala din sala e in felul in care se desfasoara cursurile in sistemul nostru de invatamant: de cele mai multe ori profesorul, care se simte un fel de trimis pe pamant al lui Dumnezeu, vine in fata elevilor / studentilor si predica. Fara sa-i implice in actul de educatie care se reduce la un act de invatare= transmitere de informatii pentru a fi memorate. Poate exagerez eu acum, dar exceptiile pe care le cunosc sunt intr-adevar prea putin numeroase. O zi mai tarziu trebuia sa am o intalnire similara la Alba Iulia. Era prevazut sa dureze doua ore, dar plecand de la experienta de la Sibiu am rugat sa fie de numai o ora. Mare greseala. Eu personal am folosit acelasi stil de discutie. De data aceasta nu-i mai puteam opri pe participanti. Ne-am despartit dupa o ora si jumatate, dar am continuat sa mai stau individual cu unii din ei inca o jumatate de ora. Si-as mai fi stat daca programul nu ar fi fost deja dat peste cap. A fost o intalnire care mi-a placut mult, cu intrebari inteligente, cu ceva incisivitate. Sigur nu a aranjat nimeni ce intrebari sa fie puse. Este evident insa ca de cele mai multe ori cand participantii PNL pun intrebari acestea parca au in formulare si raspunsul asteaptat. Noroc ca eu sunt mai putin conformista. Cred sincer ca oamenii sunt inteligenti si fac diferenta intre un raspuns “politic” si unul onest care arata multiplele fatete ale unei probleme si nu pot decat sa sper ca vor alege onestitatea. Chiar crede cineva ca as putea atrage mai multe voturi vorbind in sloganuri? Nu cred si nici nu vreau, pentru ca si electoratul se formeaza in functie de cum il tratezi - cu respect sau ca masa de votanti. De fapt e un proces in care ne influentam unii pe altii si cu putin noroc crestem in sensul cel mai bun al cuvantului.
Haz de campanie!
November 11, 2007N-am mai postat nimic de vreo doua zile pur si simplu din cauza de oboseala. E ceva campania asta! Au fost zile foarte solicitante in care am parcurs sute de km zilnic (intre 300 si 800!) ceea ce inseamna multe ore in masina, pentru ca pe drumurile patriei se circula cu dificultate din cauza de reparatii, de viscol sau de Scorpions (spre si la Sibiu). Inainte de orice vreau sa-l linistesc pe Manoland cu al lui “Asa imi trebuie!”. Cunosc senzatia, Mano, mi s-a intamplat si mie. Stii vorba aia: unde dai si unde crapa! Cam la fel a fost si raspunsul meu care a plecat de la mesajul tau, dar a vrut sa mearga mai departe. Nu mi-am imaginat nici o clipa ca ai face parte din nu stiu ce conspiratie… pur si simplu mi s-a parut ca recunosc in mesajul tau unele din “sfaturile” pe care le-am primit din alte parti. Nuy sufar de spionita. Si ca sa va arat ca mi-am pastrat simtul umorului o sa va povestesc o intamplare de la inceputul saptamanii. Am fost rugata de o jurnalista care lucreaza pentru Euronews sa filmeze cate ceva din culisele campaniei mele pentru un reportaj cu cei de pe locul unu pe diferite liste. Ne-am inteles asupra zilei si metodei si mi-a spus ca va veni cu Sorin Miscoci ca si cameraman. Ne-am intalnit la sediul central al PNL si acolo in sediu (afara era frig si mi s-a parut firesc sa-i invit inauntru) prezentandu-i unor colegi care treceau pe acolo am glumit spunand sa aiba grija ce vorbesc caci pot fi spionii lui Basescu. Am observat ca unii vorbeau cu Miscoci despre viitorul lui loc de munca, intr-un fel codat, dar cum eu nu stiam despre ce e vorba si nici nu sunt curioasa de felul meu n-am dat importanta. Ajunsi la Brasov, Miscoci m-a intrebat usor jenat daca eu chiar cred ca el e spionul lui TB. Am pufnit in ras si mi-am exprimat speranta ca are simtul umorului. Discutie cordiala si punct. A doua zi am aflat din ziare ca tocmai a devenit cameramanul personal al presedintelui TB!! Ha, ha. Bietul Miscoci. Abia acum inteleg intrebarea de la Brasov. Mai bine imi spunea ca urma sa mearga la Cotroceni. Dar tot nu cred ca a fost sau e spionul cuiva. Daca v-ati luat dupa titlu si v-ati asteptat cumva sa va povestesc intamplari cu haz din campanie… forget it! De unde atata haz? Dar cum campania asta e interesanta (adica mi se par interesante intamplarile prin care trec) mi-ar placea sa tin un jurnal de campanie pe care sa-l finisez (public?) ulterior. Doar ca n-am timp. Si ma tem ca o sa uit amanuntele care sunt sarea si piperul acestor zile. RENATE WEBER
