Duminica Floriilor

Duminica Floriilor, cunoscuta si sub denumirea de Duminica florilor sau a stalparilor, este una din cele mai mari si importante sarbatori care preced sarbatoarea Pastelui. Originile acestei sarbatori sunt stravechi, romanii inchinand aceasta zi zeitei Flora, o zeitate a vegetatiei si a primaverii. Odata cu asimilarea crestinismului, aceasta sarbatoare pagana a fost suprapusa sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile).
Duminica Floriilor este considerata o zi sfanta, o zi a florilor si a elementului vegetal in cultura populara romaneasca. In aceasta zi, crestinii aduc la biserica ramuri inmugurite de salcie ce urmeaza sa fie sfintite de catre preot in cadrul unei slujbe speciale. Salcia aminteste de ramurile de maslin cu care Iisus Hristos a fost intampinat la intrarea sa in Ierusalim. Totodata, salcia este o planta mult indragita de Maica Domnului, singurul arbust care s-a indurat sa o ajute pe Maica Domnului sa treaca apele unui rau. Drept rasplata, salcia a fost binecuvantata cu rod si fertilitate, primind de la Maica Domnului si darul de a nu arde niciodata. Salcia mai semnifica si biruinta vietii asupra mortii, dar si revenirea la viata a naturii intr-un mod vegetativ.
Cand slujba de Florii se termina si credinciosii sunt binecuvantati de preot, aceste ramuri de salcie sunt duse acasa si agatate in dreptul icoanelor. Fiind sfintite, au rol de protectie impotriva necuratului. De asemenea, in Muntenia si in Oltenia ramurii de salcie se pastreaza tot timpul anului in casa. Se spune ca apara casa si familia respectiva de foc, de vant, de grindina si boala. In schimb, pe meleagurile Moldovei si ale Bucovinei, salcia sfintita se plaseaza in exteriorul locuintei, agatata la streasina casei. Mai mult, in anumite zone ale tarii, copiii si animalele sunt atinse cu matisorii de salcie pentru a creste si inflori asemenea lor.