UNGUR LIVIU ALIN

"NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE"

miercuri, 2 septembrie 2009

STĂ ÎN PUTEREA NOASTRĂ SĂ SCHIMBĂM PUTEREA LOR

Trăim un moment istoric dificil. Criza economică ne spulberă iluzia că ne mai putem "descurca" în continuare cu jumătăţi de măsură. Ea scoate la iveală, în întregime, toate crizele noastre ca societate: criza politică, criza morală, criza de autoritate, criza de idei. Scadenţa datoriilor acumulate în ani de minciuni, simulări, amânări a sosit. Trăim ca pe un moment al adevărului drama tensiunii între un stat arogant, ineficient, incapabil să-şi justifice costurile imense şi un cetăţean care nu mai are deloc încredere în instituţiile statului şi în proprii săi reprezentanţi. Nu avem instanţe, nu avem modele, nu avem autorităţi. Deruta şi disfuncţiile societăţii româneşti se amplifică pe zi ce trece şi rezerva de speranţă publică tinde spre zero.
Acesta este momentul istoric în care vom alege un nou Preşedinte. Nu cred în oameni providenţiali sau, în orice caz, nu mă consider un om providenţial. Sunt doar un român care fac politică de aproape 20 de ani, într-un fel diferit, care mi-a dat şansa de a ajunge în vârful sistemului politic fără a-mi pierde libertatea şi fără a-mi vinde principiile.
Candidez la Preşedinţia României pentru că sunt solidar cu compatrioţii mei şi pentru că nu mi-am pierdut speranţa că România tăcută, România profundă are resursele de a învinge "răul românesc" din viaţa publică. Candidez la Preşedinţie nu pentru că aş deţine toate soluţiile la marile probleme ale ţării în care trăiesc, ci pentru că am certitudinea că ceea ce voi putea face ca Preşedinte este decisiv pentru a reda încrederea şi speranţa românilor.
Ştiu că un singur om nu poate rezolva totul. Dar mai ştiu şi că nu voi fi singur şi că un om liber şi solidar cu ceilalţi, învestit cu puterea speranţei lor, poate ridica un stindard. Da, eu cred că se poate. Eu cred că putem construi, cu hotărâre, cu răbdare, cu pasiune şi compasiune, o Românie normală, aşa cum sunt cei mai mulţi dintre români. Eu cred în România celor care muncesc, celor care învaţă, celor care încearcă, celor care ştiu să respecte şi să fie solidari, celor care au aspiraţii, speranţe şi planuri pentru ei şi copiii lor. Cred în România celor cărora le pasă. Şi cred că acum această Românie poate veni la putere.
Zidul care s-a ridicat între clasa politică românească şi restul societăţii poate fi spart, dintr-o parte şi din alta. Este nevoie de o alianţă sinceră şi durabilă între un preşedinte care poartă speranţa tuturor şi societate, pentru a deschide lumea politică şi instituţiile statului către cei pe care trebuie să-i servească şi să-i reprezinte. Acum este momentul în care nu mai putem amâna sau rata această schimbare. Acum ne putem ridica împreună şi putem porni pe drumul normalităţii şi bunului-simţ.
Acesta e mandatul pe care vi-l cer, scopul în care voi lucra cu toată energia şi credinţa mea şi pentru care voi strânge laolaltă pe toţi cei care vor să schimbe România. Putem face asta, putem da o şansă şi un viitor ţării noastre.
Stă în puterea noastră să schimbăm puterea lor.