si un subiect f f f bun de Ciprian Paun

Clujul cui?

Sunt foarte sentimental atunci cand vorbesc despre CLuj. Asta imi spunea un prieten austriac ieri. Poate e din cauza distantei de acasa, i-am raspuns eu oarecum pus in defensiva. Am avut o discutie sincera despre Cluj. Cum sa prezint orasul meu? Isteria Nokia te impinge sa spui din start "Orasul in care s-a mutat Nokia". Cat poate fi insa de fals. Este ca si cum ai inlocui 2 milenii de istorie cu o linie de asamblare.
Clujul meu este "orasul comoara" si "orasul ciudat". Clujul este orasul blestemat cu ciuma, foc si radicalism. Clujul este orasul care se mandreste cu fabrici, cand Filarmonia si Teatrul national plange. Clujul se mandreste cu sportul , dar majoritatea sportivilor sunt de import natioanal sau international. Clujul este orasul primitor in care daca vorbesti cu accent moldovenesc sau oltenesc esti luat peste picior. Clujul este orasul multiculturalitatii si multietnicitatii care rasuna cel mai puternic de accente radicale.
Aceasta este haina orasului meu. Pe care il ador, pe care il iubesc. Nu pentru multe din lucrurile de mai sus , ci pentru faptul ca de peste 2000 de ani dialogheaza cu clujenii. Se supara si surpa dealul Cetatuii, pune piedici modernizarii dezvelindu-si comorile ascunse si facand loc arheologilor.
Clujul meu este Clujul paradoxului. Un ansamblu de comori locale sunt ascunse in muzeul de istorie pe o strada lauralnica , poate cunoscuta pentru barul Euforia. Am recomandat unui student o carte de la Libraria Universitatii si m-a intrebat "Acolo la Diverta?". pe altul l-am trimis la Libraria Orfeu . S-a uitat la mine ca la felul II si i-am explicitat mesajul "In curte cu Fashion , langa fostul Flash".
Generatia Echinox povestea despre cultura , libertate si scrieri diverse la o cafea in Arizona sau istoricii la Bar de Zi pe Napoca. Astazi mergem "sa clubbing" in After Eight, Obsession, Seven etc. Desi sunt si eu amator de astfel de expeditii noctrne , ma dispera faptul ca nu pot comunica. Muzica e atat de tare incat nu pot duce la capat o conversatie. Asta ma dispera in Cluburile clujene.
Am ajuns sa beau cafele in bezinariile OMV. E o noua moda in Cluj. In Austria OMV-urile din oras sunt asemanatoare cu Petromurile din timpul lui ceasca. La noi sunt si retele de socializare.
Iubesc orasul si vreau sa ascult dialogul surd intre palatele vechiului Kolosvar. Dar nu gasesc nicaieri un loc de parcare. Sa ajung la UBB e o adevarata expeditie. mai vezi un Bou cu un JIPAN care "parcheaza in banda cu avariile". i se rupe de ceilalti.
pe zice ce trece Clujul devine tot mai mult un loc unde am domiciliu, unde stau familia si prietenii. sau?

Publicat de Ciprian Paun