"
…pare o intrebare deschisa adresata unor copii carora vrei sa le testezi imaginatia, dar este, totodata, o provocare pentru orice om politic. Spun asta pentru ca functia de primar nu inseamna, in opinia mea, sa te asezi intr-un fotoliu, comod de obicei, si sa astepti sa treaca patru ani. Nici a fi omniprezent in presa locala si centrala nu este suficient pentru a merita titulatura de primar.
Desi sunt orasean suta la suta, de-a lungul anilor am avut ocazia sa urmaresc, sa analizez si sa apreciez criteriile dupa care se ghideaza oamenii de la tara cand incredinteaza mandatul de primar. In primul rand, se are in vedere cat de „gazda” este candidatul, pe considerentul ca cei care au grija de gospodaria lor si au stiut sa adune oarece avere, evident legala, vor sti sa conduca si treburile comunitatii, spre folosul tuturor. Apoi se mai tine cont de moralitatea sa si, de cele mai multe ori, de radacinile pe care le are, de inaintasii sai. Par principii „burgheze”, dar, in fapt, denota o intelepciune populara obtinuta de-a lungul vremurilor.
In ce ma priveste, cred ca la tara as trece testul primariei cu succes!
Sa fii primar „de oras” impune o responsabilitate incomparabil mai mare decat cea din mediul rural. Problematica specifica mediului urban impune si alte calitati, o viziune de ansamblu si de viitor. Daca as fi primar, in primul rand mi-as alege o echipa de profesionisti pentru fiecare domeniu de activitate specific administratiei locale. Apoi as demara urgent sondaje, studii si dezbateri pentru elaborarea unei strategii pe termen mediu si lung, astfel incat dezvoltare orasului sa nu mai fie lasata la voia intamplarii, iar proiectele administratiei sa se bata cap in cap cu cele ale administratiei judetene, mediului privat ori ale celui academic.]
Si ii mai lipseste Clujului un Plan Urbanistic General, in pas cu tendintele si nevoile momentului, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca impiedica dezvoltarea viitoare a orasului, economic si nu numai. Cred ca regulamentul de urbanism fie ca este prea permisiv, fie este prost intocmit si aplicat.
Mi-as intoarce apoi ochii spre oras si nu as mai permite construirea de blocuri in cartierele de case (tot din vina unui PUG depasit si prin „fentarea oricaror reguli de urbanism). Orasul s-a dezvoltat mult spre periferiile de odinioara, astfel ca suntem in situatia de-a dreptul ilara de a avea cartiere cu case elegante, cochete, dar fara drumuri de acces si canalizare. Viitorul va aduce cu sine, fara indoiala, cartiere noi, care acum nu se gasesc nici pe plansele arhitectilor, dar consider obligatorie o viziune asupra posibilitatilor de extindere a orasului.
Unul din calvarului clujenilor poarta numele, uneori extrem de pretentios, de strada, respectiv de starea acestora. Actuala administratie a demarat un proces ambitios de reabilitare a circa 300 de strazi, program pus pe hartie inca de prin 2003 de vechea conducere a primariei si a consiliului local. Un proiect necesar, poate insuficient elaborat, astfel ca ne-am trezit cu centrul blocat luni intregi, fie din cauza vitezei de lucru, fie din cauza necorelarii lucrarilor de reabilitare cu cele de introducere a reteleor de apa, canalizare, gaz metan sau curent electric. Pe de alta parte, s-au avut in vedere doar strazile centrale, vizibile, aleile dintre blocuri sau arterele din cartiere neavand parte de binefacerile asfaltului de la inceputuri si pana azi. Cred ca intr-un oras care se vrea capitala de nivel european strazile si aleile, indiferent de cartier, tebuie sa beneficieze de aceeasi atentie din partea administratiei locale.
Avem un centru istoric de exceptie, cu cladiri monument care pot starni invidia oricarui oras. Pana acum nici in ceea ce priveste reabilitarea si intretinerea fatadelor nu s-a gasit un modus vivendi intre administratie si locatari. Cred ca retinerea locatarilor in a plati sumele necesare pentru refatadizare sunt justificate, costurile depasind de multe ori posibilitatile lor. Dar pentru ca de pe urma aspectului zonei centrale pot trage foloase si municipalitatea si patronii teraselor si cluburilor din zona, mi se pare fireasca obligarea lor de a contribui la punerea in valoare a patrimoniului arhitectonic. Iar lucrarile sa nu se limiteze la simple spoieli, ci sa fie unele de calitate si, mai ales, rezistente la intemperii.
Cu toate ca in ultimii ani municipalitatea s-a laudat cu investitori seriosi, in fapt singurul aport al primariei in venirea lor la Cluj-Napoca se limiteaza la eliberarea de autorizatii de construire pentru diferitele supermarketuri sau pentru firmele din parcurile industriale TETAROM I si II. Si nu e firesc sa fie asa. Primaria trebuie sa preia modelul Consiliului Judetean de valorificare a patrimoniului, sa gandeasca strategii si proiecte pentru fiecare teren care se preteaza la investitii.
Cam atat pentru azi, despre reabilitarea parcurilor si a locurilor de joaca pentru copii, realizate pana acum doar prin grija firmelor clujene, despre modernizarea si dotarea scolilor si chiar despre programul de transport al elevilor la si de la scoala sunt multe de spus. Si va promit ca vom vorbi data viitoare. Inclusiv despre mult trambitata, si cu disperare asteptata, unda verde.
Marius Petre NICOARA
Presedintele Consiliului Judetean Cluj
