"
Pe lângã zecile de tranzactii imobiliare vegheate de Primãria Jucu, localnicii au început sã simtã mirosul banilor adusi în comunã de Nokia. Jucanii au douã mari dileme în acest moment: cu cât sã îsi vândã terenurile si ce salarii oferã compania finlandezã. Unii dintre localnici, mai norocosi, au aflat deja rãspunsul la a doua întrebare.
Multi dintre jucani, care în urmã cu doi ani trãiau doar de pe urma animalelor pe care le cresteau, au început sã îsi facã planuri pentru deschiderea unui magazin, a unui bar sau a unei pensiuni. Mai mult, câtiva au încropit deja mici afaceri în domeniul hotelier, punându-si la bãtaie casele pentru a gãzdui muncitorii care lucreazã pe santierul fabricii Nokia.
Pe zi ce trece, în sat se simte cum scade rata somajului. La numai câteva case de Primãria pãstoritã acum de Dorel Pojar, dupã ce fostul edil, Ioan Coste, a fost încarcerat dupã ce a fost prins în timp ce era mituit, locuieste familia Andras. Capul familie, Nicolae Andras, este unul dintre primii jucani care îsi câstigã pâinea la Nokia.
“Sunt angajat de o firmã din Cluj-Napoca si fac curat în halã la Nokia. Lucrez numai de câteva zile”, spune acesta. Familia Andras locuieste, alãturi de cumnatul lui, Nicolae, angajat tot la curãtenie în hala Nokia, într-un fost grajd. Cele douã familii au în total 13 copii. Sotia lui Nicolae s-a arãtat încântatã de slujba sotului ei.
“Decât somer si cu patru copii, e mai bine”, spune sotia lui Nicolae. Ieri la amiazã, ea si copiii asteptau ca Nicolae sã se întoarcã de la slujbã. în curtea plinã de noroi în care se înfunda unul dintre copii, erau clãditi câtiva paleti, inscriptionati cu numele companiei Goldbeck, antreprenorul care construieste halele Nokia.
“Le folosim la sobã”, a comentat femeia. La ora patru si un sfert, Nicolae Andras s-a întors de la muncã: “Ce sã vã mai spun de Nokia? Nu prea stiu eu si nici nu am voie sã zic. Acuma am treabã si mi-e foame”. Apoi bãrbatul a intrat în casã.
Nokia s-a cazat la cele sfinte
“Efectul Nokia” a lovit din plin si parohia ortodoxã din Jucu. Preotul si preoteasa Gãtej au pus pe picioare prima pensiune din sat. Clientii? Evident, muncitorii Nokia.
“Acuma am în chirie niste bãieti din Târgu-Jiu, Mures si din alte pãrti”, spune preoteasa Ana Gãtej. Clientii sunt cazati în casa ridicatã de preot si sotia sa. “Avem gaz, apã si centralã. Chiria e 200 de euro pe toatã casa, plus cheltuielile”, spune preoteasa, care cunoaste toate “noutãtile economice” ale zonei.
De la ea am aflat cã lantul de magazine Oncos a cumpãrat teren în Jucu. în opinia femeii, deschiderea fabricii Nokia este un dar de la Dumnezeu. “Acuma trei ani era foarte greu, acuma lucrurile se miscã, oamenii vin în Jucu, lumea vinde teren. Eu zic cã Nokia asta e un dar de la Dumnezeu. Pãcat cã unii nu stiu sã-i multumeascã”, spune femeia.
Tot ea povesteste cã unii jucani au devenit miliardari, dupã ce si-au vândut terenurile. “Acuma toti îsi cautã proprietatea, toti au mosteniri, înainte pe nimeni nu interesa pâmântu’ de la Jucu”, a mai declarat Ana Gãtej.
Preoteasa, analist economic
Preoteasa Gãtej ne-a destãinuit cã timp de trei luni, din octombrie si pânã în decembrie, a gãzduit un grup de muncitori maghiari. “Le fãceam mic-dejun si ceva mâncare scãzutã la cinã. Au plecat în decembrie si nu mi-au plãtit ultimele cheltuieli, dar au zis cã se întorc”, a mai completat preoteasa.
Muncitorii maghiari au pus-o la curent cu salariile oferite pe santierul fabricii Nokia. “Ei lucrau la canalizare si un muncitor simplu primea 2.000 de euro. Acuma îi problemã cu nemtii de la Nokia. ªi finlandezii ãstia au venit cu un plan aici, cã e mai ieftinã mâna de muncã. Se aude cã Nokia plãteste cu 16 milioane un muncitor, or de la 16 milioane la 2.000 de euro e diferentã mare. Normal cã ei ies pe profit”, a concluzionat, precum un analist finanaciar, Ana Gãtej.
Translatorul finlandezilor, specialist în oierit
Nea Arpi este si el unul dintre jucanii care si-a câstigat pâinea muncind pentru Nokia. Culmea ironiei este cã, tot din cauza companiei finlandeze, bãrbatul, pensionar cu vechime, a fost nevoit sã lucreze în toamnã ca translator pe santierul de la Jucu.
“Noi am cumpãrat dupã ’89 un teren de la o femeie. Anul trecut au venit fostii proprietari cãrora le-a fost retrocedat terenul si ne-au spus cã îsi vor terenul. Ca sã nu îl pierdem, am fost nevoiti sã îi dãm în judecatã si am avut de plãtit 23 de milioane”, ne-a explicat tanti Juji, sotia bãtrânului.
Nea Arpi a devenit translator între muncitorii slovaci de pe santier si cei maghiari. “Era un student care stia slovaca si îmi traducea mie româneste, iar eu le traducem la unguri”, ne-a explicat Arpi. Cu banii câstigati, el si-a plãtit avocatul care l-a reprezentat în procesul în care a fost implicat tocmai de venirea Nokia.
Fost cioban, bãtrânul este mândru de profesia sa si se laudã cu un premiu câstigat în 1980. “M-au trecut la gazetã, pentru cã am câstigat un concurs de oierit. Am primit o valizã goalã si o farfurie”, spune nea Arpi. Cu toate cã nu e foarte încântat de premiu, încã pãstreazã, cu mândrie, farfuria câstigatã la concurs.
Nokia va aduce lumea modernã într-o zonã cuprinsã încã de sãrãcie
Fabrica pe care Nokia urmeazã sã o construiascã lângã Cluj este o sansã pentru locuitorii regiunii, apreciazã revista BusinessWeek, relatând cã în aceastã zonã din Transilvania oamenii se zbat încã în sãrãcia lãsatã în urmã de unul dintre cele mai represive regimuri.
Pãsunile din Transilvania nu au mai avut parte de atâta actiune de la retragerea romanilor, comenteazã autorul articolului din BusinessWeek, Jack Ewing, seful biroului din Frankfurt al celebrei reviste economice. Acesta apreciazã cã, în conditiile în care producãtorul Nokia prelucreazã deja terenul pentru construirea unei noi fabrici, lumea modernã se îndreaptã cãtre aceastã parte a României cu o vitezã uimitoare inclusiv pentru texanul John Guerry, seful santierului.
“De fiecare datã când vin aici, ceva este schimbat”, le povesteste Guerry jurnalistilor de la BusinessWeek, în timp ce se apleacã pentru a mângâia un câine vagabond botezat de muncitori Nokia. Potrivit publicatiei, fabrica de la Cluj s-a dezvoltat într-un ritm foarte rapid astfel încât, la mai putin de cinci luni de la începerea lucrãrilor, exteriorul uzinei este aproape finisat, iar în interior specialistii au instalat deja mai multe computere care vor urmãri fluxurile de componente ale viitoarelor telefoane.
Potrivit BusinessWeek, în luna martie fabrica va începe deja livrarea primelor aparate în Europa si Asia. Revista economicã apreciazã cã Nokia a ales Clujul partial deoarece în acest oras existã un numãr considerabil de ingineri dispusi sã munceascã pentru un salariu mai mic decât un sfert din cel european.
Fabrica va deveni complet operationalã cu putin timp înainte de închiderea uzinei Nokia de la Bochum, Germania, despre care compania finlandezã sustine cã a devenit prea costisitoare. Dar numai salariile mici nu vor putea transforma fabrica din România într-una competitivã, comenteazã publicatia, adãugând cã, pentru a se asigura cã investitia Nokia de 88 de milioane de dolari va da rezultate, Germania va fi nevoitã sã îsi transporte “pretioasa expertizã” într-o zonã care este legatã de exterior printr-un aeroport de mici dimensiuni si o autostradã cu douã benzi care abia începe a se strecura printre Carpatii situati în apropiere.
Gãsirea unor muncitori dornici sã lucreze în noua fabricã nu va constitui o problemã, scrie BusinessWeek, apreciind cã orasul Cluj, cu 400.000 de locuitori, se zbate încã sã iasã din sãrãcia lãsatã în urmã de unul dintre cele mai represive regimuri comuniste din Europa de Est.
De altfel, potrivit revistei citate, desi rata somajului în zonã era în luna noiembrie de aproximativ 3,1%, majoritatea salariatilor din întreprinderile din regiune câstigã în jur de 180 de dolari pe lunã. Acesti locuitori sunt nerãbdãtori sã lucreze pentru o multinationalã care oferã posibilitatea de formare si avansare, scrie BusinessWeek, care mentioneazã inclusiv o anumitã stare de euforie în rândul persoanelor care se gândesc cã s-ar putea alãtura celui mai mare concern de telefoane mobile din lume.
BusinessWeek reaminteste cã Nokia nu a fãcut public salariul pe care îl va oferi viitorilor sãi angajati de la Cluj, dar sustine cã salariile vor fi competitive în conditiile în care media în regiune este de 450 de dolari pe lunã. Potrivit publicatiei, Nokia sperã sã îsi atragã si s`-[i mentinã personalul prin oferte care ar stârni invidia inclusiv în rândul angajatilor occidentali. Noua uzinã de la Cluj va avea un bufet unde mâncarea va fi gratuitã, o salã de gimnasticã, terenuri de sport si o saunã, scrie sursa citatã.
“Fabrica va fi un loc unde oamenilor le va plãcea sã munceascã”, afirmã Guerry, potrivit publicatiei citate, care sustine cã Nokia intentioneazã sã predea compania managerilor locali cel mai devreme peste patru ani.
în vizitã la Jucu: noroi si sperante vagi
Pentru a ajunge la viitoarea fabricã Nokia din Jucu trebuie încã sã treci prin noroaie si praf, comenteazã site-ul german jetzt.de. Gara micutã din Jucu, aflatã la câteva sute de metri mai departe si la care obisnuiau sã poposeascã regii României, ale cãror herghelii se aflau acolo, a fost renovatã de curând, povesteste site-ul german.
Dat fiind cã acum firma Nokia va fi aceea care va da oamenilor din zonã de mâncare, în fata portilor uzinei se va construi în curând, de asemenea, o micã garã. Hala Nokia se profileazã la orizont ca o fortãreatã de formã pãtratã, fãrã ferestre, strãjuitã de mormane de pãmânt si de santuri, în care serpuiesc conducte de apã si gaz. Jucu este, chiar si printr-o comparatie cu alte zone din România, un sat sãrac.
Placajul de culoare albastrã pe care sunt afisate comunicatele în fata Primãriei din sat a devenit vãluros din cauza vremii si a vântului. La biroul din Primãrie stã primarul Dorel Pojar, un om în vârstã de 50 de ani, scund si jovial, îmbrãcat cu un costum de duminicã, scriu nemtii.
Pojar povestea cã lucrurile nu au mers aici prea bine nici pentru predecesorul sãu, contra cãruia procuratura a deschis o anchetã pe motiv cã ar fi fost prins în flagrant când primea suma de 18.000 de euro pentru schimbarea destinatiei unui teren. înainte sã se afle cã finlandezii vor sã construiascã aici o fabricã, metrul pãtrat de teren costa la Jucu 3 euro, iar dupã ce s-a dus stirea cã Nokia vine aici, a crescut la 40 pânã la 100 de euro, spunea primarul Pojar oftând.
Cine a fost “destept” a profitat de pe urma Nokia, însã cei “destepti” nu au fost cei din sat. Cei mai multi dintre cei 4.200 de locuitori sunt tãrani. Dupã ce industria comunistã s-a prãbusit, majoritãtii oamenilor nu le-a rãmas decât un trai de subzistentã la îndemânã, asa încât ei au trebuit sã se multumeascã cu ceva porci, vaci si vânzarea pe piatã a surplusului de rosii, cartofi si ardei.
De venirea firmei Nokia nu vor profita prea mult fiii de tãrani din zonã, pentru cã pentru ei nu se vor gãsi altceva decât slujbe auxiliare la firmele care vor poposi aici atrase de parcul industrial Nokia. Ceva în plus însã tot va aduce Nokia, si anume un drum asfaltat si un sistem de canalizare, eventual o nouã scoalã.
Primarul Pojar a pierdut dupã prãbusirea comunismului postul sãu bine situat de manager la o fabricã de textile. Fabrica respectivã a fost închisã, iar zeci de mii de oameni au rãmas fãrã loc de muncã. “Cu toatea acestea nu am plâns, iar cei din Bochum nu trebuie nici ei sã plângã”, opina Pojar, citat de jetzt.de
