LUMINA SI CALDURA PASTELUI SA VA INCALZEASCA SUFLETELE,

SI SA VA LUMINEZE MINTTILE,SA VA DESCHIDA INIMILE SPRE IUBIRE,

CREDINTA SI IERTARE.

HRISTOS A INVIAT!

UNGUR ALIN

Saptamana Patimilor

Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.

Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.

Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar:

"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala, caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie.

In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. "Doamne", zicem noi catre Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul".

Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Nu intamplator in fata Sfantului Potir, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".

In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat".

In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.

Astfel, noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.

Ajunsi in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere:

"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".

Sa luam aminte la cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor sa avem putere sa raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur:

"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. "

Amin!

Discursul sustinut de presedintele PNL, Crin Antonescu, cu ocazia Congresului Extraordinar al Partidului National Liberal, 7 aprilie 2012

„Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor colegi,

Permiteţi-mi să vă adresez, în calitate de preşedinte al partidului la acest Congres Extraordinar, un mesaj concentrat, nu un discurs lung pentru că nu vorbim acum prima oară despre opţiunile şi despre deciziile pe care acest Congres este chemat să le consacre.

În 5 februarie anul trecut, Delegaţia Permanentă a Partidului Naţional Liberal, forul îndreptăţit între congrese să ia asemenea decizii, a luat o decizie foarte importantă şi foarte grea şi anume aceea că Partidul Naţional Liberal să constituie, împreună cu Partidul Social Democrat şi cu Partidul Conservator, o mare alianţă numită Uniunea Social Liberală.

Spun că a fost o decizie nu doar importantă, crucială i-aş spune azi după timpul care s-a scurs, dar a fost o decizie grea şi anul care s-a scurs de atunci un an şi mai bine, nu a fost un an uşor. Ştiţi că această alianţă deşi a fost o decizie luată cu copleşitoare majoritate, şi la noi şi partenerii noştrii, nu a fost scutită de la naştere nici de atacurile virulente ale adversarilor politici, dar nici de îndoielile cele mai intime pe care mulţi dintre noi, dacă nu toţi, şi noi şi ei, le-am avut. Toate motivele erau să ne gândim bine înainte de a purcede la o asemenea costrucţie fără precedent. Cred azi că ne-am gândit bine, cred azi că am decis bine, cred azi că am făcut ceea ce trebuia pentru România şi pentru Partidul Naţional Liberal.

Azi, în fond, asistăm la un moment în care foarte aproape de declanşarea primului mare moment electoral, adică alegerile locale, putem să privim deja câmpul de bătălie. Războiul, pentru că ştim cu toţii că am fost şi suntem încă într-un război, este departe de a se fi terminat, însă frontul s-a rupt. Războiul psihologic, războiul de credinţă, războiul de rezistenţă, între o putere decisă să recurgă la orice mijloc pentru a se menţine acolo şi o opoziţie încolţită, atacată, răvăşită în anumite momente de toate armele puterii, războiul acesta a fost deja câştigat de către noi şi a fost câştigat prin forţa dumneavoastră, a fiecăruia dintre dumneavoastră pornind de la fiecare primar al nostru din ultima comună, până la parlamentarii noştrii, până la conducerea partidului nostru

Am dovedit alegătorilor României, ne-am dovedit nouă înşine, le-am dovedit partenerilor noştrii şi le-am dovedit adversarilor noştrii că Partidul Naţional Liberal ştie să lupte până la capăt, atunci când în joc sunt valorile sale, sunt principiile sale şi atunci când în joc este destinul democraţiei româneşti.

Nu mai fac, pentru că nu are rost, inventarul tuturor atacurilor, tuturor calomniilor, tuturor provocărilor care au fost îndreptate împotriva acestei construcţii politice, Uniunea Social Liberală, şi cu precădere împotriva Partidului Naţional Liberal. S-a vorbit de pierderea identităţii Partidului Naţional Liberal şi identitatea Partidului Naţional Liberal este mai puternică decât oricând, iar la nivel psihologic pentru cei care cu o urmă de sinceritate mai credeau în asemenea diversiuni şi pentru s-a terminat în momentul în care un om care astăzi e colegul nostru, şi anume Sorin Frunzăverde a spus: plec la Partidul Naţional Liberal pentru că acolo este dreapta.

Identitatea noastră nu a slăbit cu nimic, identitatea noastră s-a întărit, identitatea noastră a fost apărată prin obiectivele acestei uniuni, prin elementele de program care figurează în patrimoniul comun al acestei construcţii, prin faptul că Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat au discutat, au acţionat, vor discuta, vor acţiona pe deplin picior de egalitate, într-o paritate nu doar aritmetică, ci într-o paritate simbolică şi într-o paritate de principiu.

Uniunea Social Liberală este defapt un proiect de mare uniune naţională şi dacă urnele, alegătorii României vor valida victoria Uniunii Social Liberale şi vom avea un guvern al Uniunii Social Liberale, acela va fi în fond un guvern de adevărată uniune naţională, un guvern şi o uniune de care România are nevoie. România are nevoie nu doar pentru a schimba puterea actuală de această construcţie a noastră. Această construcţie trebuie să câştige alegerile şi este deja clar că le va câştiga, locale, parlamentare, prezidenţiale şi această uniune trebuie să reziste un ciclu de guvernare pentru că România trebuie aşezată pe un fundament nou, pentru că România trebuie așezată pe un fundament nou, pe o construcție nouă, pe o construcție sănătoasă care nu poate fi făcută astfel decât în baza unui consens istoric pe care noi și partenerii noștrii avem datoria să îl construim și să îl îndeplinim.

Astăzi, de fapt în acest congres vă propun ratificarea, aprobarea în forul suprem al partidului, a politicii pe care conducerea dintre congrese a partidului, Delegație Permanentă, Consiliu Național Executiv, Biroul Politic Central, președinte au dus-o de la ultimul nostru Congres din 2010 politica de alianțe, spiritul acestei alianțe, obiectivul alianței.

Vă cer de asemenea stimați colegi reuniți în congres să desemnăm prin votul nostru, chiar dacă era suficientă o delegație permanentă, să desemnăm prin votul cu maximă putere al unui congres, un candidat pentru funcția de Prim-ministru care este președintele Partidului Social Democrat și un candidat al Uniunii Social Liberale și implicit al Partidului Național Liberal pentru funcția de președinte al României care este președintele Partidului Național Liberal.

Sigur că particularitatea cu totul memorabilă a acestor congrese de astăzi este că noi un partid nedezmințit de dreapta vom da votul pentru un prim-ministru de stânga.

Poate și mai spectaculos este că probabil Partidul Social Democrat va învesti drept candidat al Uniunii Social Liberale implicit și al său la președenția României un om de dreapta. Acestea sunt însă la nivelul cel mai de sus doar semnele angajamentului unei construcții împreună. Știu și stiți toți, și știu și ei câte sunt ,și care sunt diferențele dintre noi.

Avem nevoie acum însă pentru o vreme să stăm împreună, să construim împreună fiecare cu ce avem mai bun pentru că suntem două partide, pentru că suntem două ideologii, dar avem o singură țară care acum și în anii următori are nevoie de noi toți să o facem.

Nu știu, nu știu ce ne rezervă viitorul, știu doar că dacă acum suntem convinși că asta trebuie să facem, vom face. Și mai știu că indiferent de deznodământul tuturor bătăliilor politice care ne așteaptă Partidul Național Liberal va rămâne același pol de încredere și de garanție pentru toți cei care cred că nu poate exista o Românie a tuturor fără libertate, pentru toți cei care cred că destinul acestei țări trebuie legat în primul rând de cei care au curaj, de cei care au inițiativă, de cei care sunt gata să pună toată capacitatea lor în slujba destinului lor individual și în slujba țării. Că Partidul Național Liberal va fi mereu garantul sincer și eficient al statului de drept și al democrației în această țară.

Cu aceste gânduri stimați colegi vă invit să trecem la luarea acestor decizii fără ezitare, fără teamă, fără îndoială. Nimeni vreo dată nu a reușit și nimeni vreo dată nu va reuși să ne altereze identitatea, să ne deturneze fundamentele și obiectivele activității noastre politice sau să ne facă să uităm istoria acestei țări și istoria acestui partid.

(…)

Vă mulţumesc dumneavoastră ştimaţi colegi pentru încredere, pentru vot şi pentru acceptarea benevolă şi devotată a faptului că noi am putea ţine un Congres atât de scurt şi cu unanimităţi. Vă promit că este ultimul de felul acesta. Vreau, mulţumindu-vă tuturor, să le mulţumesc la modul cel mai serios în special celor care ştiu că ar fi putut discuta, întru totul îndreptăţiţi, diferite nuanţe. Am fi putut discuta în legătură cu deciziile luate astăzi, ne-am fi putut pronunţa chiar dacă opţiunea este evidentă, am fi putut în buna şi sănătoasa noastră tradiţie să ne contrazicem. Sunt colegi care poate simţeau nevoia să o facă. Ştiu că sunt colegi care doreau să îşi exprime nuanţele. Le mulţumesc pentru că au înţeles că astăzi este un Congres care are o anumită semnificaţie, care pe fondul debandadei puterii, trebuie să dea împreună cu congresele partenerilor noştrii semnalul de unitate, de forţă, de coerenţă. Le mulţumesc în mod special colegilor care au înţeles acest lucru, sper din tot sufletul că aţi luat decizii bune şi cu voia dumneavoastră declar închise lucrările acestui Congres Extraordinar.”