Ce scrie in contractul colectiv de munca al controlorilor RATUC: minim sase amenzi pe zi

”Pentru controlorii de bilet, salarizarea se face la salariu de bază care este influenţat de suma de adaos sau diminuarea calculată prin aplicarea procentului stabilit de 50% la suma ce depăşeşte sau nu se realizează norma de muncă pe fiecare persoană. Norma de muncă se stabileşte la 6 cazuri pe zi. Din acestea, 3 cazuri vor fi obligatoriu încasate cu chitanţă de amendă pe loc, iar 3 cazuri cu procese verbale întocmite la faţa locului" este o parte din textul contractului colectiv de muncă al controlorilor RATUC.

”Norma astfel stabilită este condiţia de realizare a salariului de bază. Controlorii de bilete care nu îşi realizează norma de muncă timp de 3 luni consecutiv, urmează a li se desface contractul de muncă ca necorespunzător pentru această funcţie. Norma de muncă se stabileşte şi se modifică de conducerea administrativă în funcţie de condiţiile concrete, cu acordul sindicatelor” se mai arată în textul care prevede obligaţiile controlorilor pe mijloacele de transport în comun.

“De câţiva ani, călătorii RATUC atrag atenţia Primăriei, prin sesizări, asupra faptului că majoritatea caselor de bilete se închid cu mult înainte de a se termina programul de trafic al mijloacelor de transport în comun. Mulţi clujeni sunt puşi în imposibilitatea de a procura un bilet seara, după ora 20:00 sau la sfârşit de săptămână, datorită orarului redus al tonetelor RATUC. Solicitările şi plângerile clujenilor au rămas fără reacţie din partea Primăriei, în schimb, conducerea RATUC a dispus intensificarea raziilor. Drept urmare, controlorii sunt foarte activi seara şi în special pe liniile unde după ora 20:00 şi 21:00 casele de bilete sunt închise. Dacă ar fi să ne luăm după declaraţiile de la începutul anului ale directorului RATUC, Liviu Neag, politica de „vânătoare” a celor care călătoresc fraudulos cu mijloacele de transport în comun a dat rezultate deosebite. În anul 2009, 50.000 de clujeni au fost prinşi fără bilet, iar în anul 2010, 60.000 de clujeni au fost înhăţaţi de către vigilenţii controlori. Laudele şefului RATUC despre performanţele angajaţilor săi în depistarea blatiştilor sunt doar vorbe în vânt. Realitatea este cu totul alta. Controlorii RATUC sunt obligaţi prin contractul colectiv de muncă să amendeze minim 6 clujeni zilnic. Astfel, în intervalul orar în care sunt închise tonetele de bilete, controlorii reuşesc să-şi facă norma zilnică de amenzi, trei încasate pe loc şi trei cu procese verbale” a declarat Ioan Bîldea, preşedintele Organizaţiei Municipale de Tineret a PNL Cluj-Napoca.

De asemenea, TNL Cluj-Napoca solicită primarului Sorin Apostu înlăturarea acestei norme aberante şi ilegale, impusă de conducerea RATUC controlorilor.

Basescu...

Băsescu a dus în derizoriu noțiunea de Constituție și pe cea de prezidențialism, a compromis definitiv funcționarea actualului sistem democratic al României, sistem fundamentat în special de Constituția din 1991. Funcția de președinte a fost decăzută la nivelul celei de șef de trib ori șef de gașcă . Președintele trebuia să fie un om-…instituție și a devenit un factor de dezechilibru politico-social la nivelul întregii Românii. Incapacitatea de a fi un arbitru imparțial, un mediator între puteri și instituții cât și un reprezentant principal al diplomației românești dovedesc carențele actualei formule politico-constituționale. Cred că nu ar strica ieșirea României din această logică permanentă a răazboiului dintre palate și a președintelui jucător, președinte care face serviciile unui șef de partid ,,în concediu,, la Cotroceni. Natura conflictuală a actualului președinte, vrem s-o recunoaștem ori nu, denotă totodată și carențele republicanismului românesc incapabil să distingă între interes de grup și interes național. Băsescu arată cum se poate cădea în ispita autoritarismului de pe scaunul de la Cotroceni. Avem nevoie de un adevărat mediator, arbitru și simbol al națiunii respectat deopotrivă de putere și opoziție, iar acesta cred că nu poate fi altcineva decât un Rege ! Regalitatea nu e de stânga ori de dreapta, nu e nici roșie, nici portocalie și nici galbenă, însă cred că este alternativa care poate repara marile lipsuri ale sistemului politico-instituțional românesc de astăzi ! Cred că USL ar putea porni o dezbatere pe această temă pornind tocmai de la criza sistemului republican și lipsa reperelor morale din societatea românească.

Ziua Drapelului Naţional

26 iunie este Ziua Drapelului Naţional, marcata de autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cu caracter evocator sau ştiinţific, precum şi prin ceremonii militare specifice organizate de unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

Legea nr. 96/1998 statuează data de 26 iunie drept Ziua Drapelului Naţional. Cu acest prilej, sunt organizate ceremonii publice de înălţare a Drapelului Naţional în Capitală şi în toate municipiile reşedinţă de judeţ.

Constituţia României din 2003 stipulează: “Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu”.

Drapelul Naţional a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească la 14/26 iunie 1848, având înscrisă pe el deviza “Dreptate, Frăţie”.

El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.

Documente sigilografice atestă faptul că în unele epoci istorice drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar Ştefan cel Mare.

În contextul revoluţionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naţionale, şi revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, vor arbora drapelul albastru, galben, roşu, cu albastru la hampa. Aşa va fi şi consfinţit ca Drapel Naţional prin Decretul nr. 1 din 14/26 al Guvernului provizoriu de la Bucureşti.

Guvernul provizoriu hotăra că “Steagul naţional va avea trei culori – albastru, galben şi roşu”. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri, cât şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte “Dreptate, Frăţie”. Drapelul Naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi în cadrul marii adunări naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci înainte Câmpia Libertăţii.

La 13 iulie 1848, prin Decretul 252, Guvernul revoluţionar a stabilit ca dispunerea culorilor tricolorului să fie de la lance astfel: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin. S-a dispus totodată confecţionarea de steaguri naţionale care să fie arborate în toate localităţile. Din păcate, se mai păstrează doar foarte puţine, cum este piesa expusă la Muzeul Naţional de Istorie a României şi care a aparţinut Gărzii orăşeneşti din Slatina.